Alexandra Ares: „Scrisul este o supapă terapeutică“

Alexandra Ares: „Scrisul este o supapă terapeutică“

Fac parte din scriitorii care nu mai țin un jurnal din adolescență, nu am voluptatea autodezgolirii, țin foarte mult la intimitatea mea. Cel mai frumos este momentul când mă apuc să o scriu ceva nou, când spun povestea și inventez o lume pornind de la pagina alba plină de posibilități infinite. Cel mai plicticos este procesul de editare a materialului finit, dublu îngreunat de faptul de faptul că engleza nu este limba mea maternă. Totuși, în mod inevitabil, tot ce am scris la New York în ultimii ani  a fost puternic influențat de lucruri pe care le-am trăit, oameni pe care i-am iubit, experiența de femeie, de emigrant și de străin —  lucruri ce țin de țesătura jurnalului.

În romanul Visătoarele publicat la Polirom mi-am novelizat amintirile dintr-o perioadă scurtă dar intensă din viața mea, scriind însă povestea la persoana III-a, și creând o anume distanță între mine și personajul principal Kitty Roman care călătorește de la New York la Los Angeles și înapoi într-un moment de căutare de sine. Umorul mă ajută cel mai bine la realizarea  acestei distanțe, prin care vreau să mă separ de vanitatea inerentă jurnalului.

Mă întreb mereu ce poate fi relevant pentru alții în experiențele despre care decid să scriu și cum pot să spun povestea într-un mod care să capteze.  Autorul care se gândește prea mult la el însuși riscă să creeze o audiență captivă , să își plictisească cititorii.

În cel de-al doilea roman al meu, Viața mea pe net  (My Life on Craigslist), finalist la USA BOOK Awards anul trecut si apărut recent la Polirom, am scris un jurnal inventat. Din nou m-am jucat cu acest gen literar, fără însă să cad tentației de a scrie ceva direct autobiografic. Viața mea pe net conține multe anecdote reale picante, dar adunate din mai multe surse și ficționalizate cu același umor care îmi permite să mențin distanța.

În  ultimul meu roman , The Other Girl, și el premiat anul acesta in SUA, în curs de apariție la Polirom, mi-am mărit din nou gradul de dificultate și am scris tot la persoana I-a, dar din prisma unui bărbat, un rus de 25 de ani care vrea să cucerească plin de elan New Yorkul și cunoaște o fată cu o poveste care îl pune pe gânduri. Ca la mulți alți romancieri,  personajele mele sunt  alter ego-uri în care combin realitatea cu ficțiunea.

Scrisul pentru mine o supapă terapeutică care mă centrează, îmi dă un scop. Este un joc care mă absoarbe,  ajutându-mă se evadez din realitatea deseori banală sau incomodă.

 

Carte de vizită:

Absolventă a Facultăţii de Teatrologie din cadrul UNATC Bucureşti, Alexandra Ares a lucrat ca redactor şi realizator pentru Redacţia Teatru din TVR (1992-1997), realizând zeci de emisiuni Gong, Scena şi Maeştrii Tea­trului Romanesc, printre care: Profil Victor Rebengiuc la 60 de ani (1993), Avignon (1995), Amintiri din viitor (1997) şi docudrama „Danaidele” la New York cu George Ivascu (1997). În 1998 a emigrat în Statele Unite, la New York, şi a lucrat pentru diverse televiziuni, case de producţie şi sindicate de ştiri americane (1999-2005), pentru Adunarea Generală a ONU (2005) şi UNDP (2006). În prezent îşi imparte timpul între Manhattan şi Bucureşti şi scrie atât în limba engleză, cât şi în limba română. În Romînia a mai publicat Exilată în trecut, la Cartea Românească, Sam Shepard, un rebel al rigorii mortale, la Aldine şi piesa bilingva Waking Beauty-Frumoasa ador­mită şi trezită, care s-a jucat într-un spectacol-lectură pe Off-Broadway şi a fost distribuită în Drama Bookstore din New York. Dream Junkies (Visatoarele; Polirom, 2011) este primul ei roman, fiind urmat de Viaţa mea pe net.

Back to top