„Mi-a luat un timp să înțeleg că un scriitor are nevoie și de spații albe. De paginile pe care le scrie în cap și le poartă peste tot cu el, chiar și atunci cînd cei din jur ar putea băga mîna în foc că el face cu totul și cu totul altceva: merge la job, la cumpărături, hoinărește prin oraș sau se vede cu prietenii. Așadar, ca orice alergător din lumea asta am zile mai bune și mai proaste. Dar n-am cum să uit că, doar atunci cînd cuvintele mele ies la suprafață, realitatea se subțiază. Cînd am în mînă materialul acela fin și vaporos, îl croiesc cu grijă. Cînd nu ajung la el, mi-l doresc cu ardoare și-l refac din mii de fire invizibile“, scria Ana Maria Sandu acum câteva luni pentru BookMag, în Jurnal de scriitor.

Acum ne dăruiește lista sa secretă de cărți iubite – care au și spații albe, și cuvinte frumos potrivite, văluri fine cu care ne înfrumusețăm realitatea.

 

J.D. Salinger, Nouă povestiriNu mai am mult și o să știu cele Nouă povestiri pe dinafară. Dar nu contează, de fiecare dată e ca și cînd le-aș citi prima oară. Și mă bucur de peștii-banană, chicotesc cu Eloise și Mary Jane, sînt complice cu triunghiul din Ochii verzi și gura mică. Sînt niște bijuterii care nu se fanează.

Syilvia Plath, Clopotul de sticlăO poveste despre mărirea și decăderea unei vîrste, scrisă în cel mai asumat mod posibil. O carte de-o prospețime incredibilă, care mă întristează și mă binedispune în egală măsură.

Vladimir Nabokov, Ada sau ardoareaNabokov scrie discret și flamboiant în același timp, știu că e greu de crezut că poți să găsești lucrurile astea într-o singură pagină de text, dar e suficient să deschizi Ada sau ardoarea și o să te convingi. În acest roman de maturitate, Nabokov ajunge la un rafinament greu de imaginat. Și de suportat pentru orice scriitor. Poate de aceea mi-am ales ca motto pentru Fata din casa vagon un mic fragment din romanul lui, Ada sau ardoarea.

A.P. Cehov, Povestiri – Cehov e de citit iarna. Nu contează unde deschideți un volum de schițe sau de povestiri. Și nici de cîte ori le-ați mai citit înainte. Puteți să le luați în ordine sau la întîmplare. Efectul va fi același. Timpul n-a trecut niciodată peste Spovedania sau Olia, Jenia, Zoia, Jubileul meu, Viața în întrebări și exclamații. De curînd am descoperit o nuvelă mai puțin cunoscută de-a lui Cehov, O sărutare. Personajul îți rupe inima, iar povestea e minunată.

Gustave Flaubert, Educația sentimentalăSînt cărți pe care dacă le citești prea devreme nu-ți spun mare lucru. Educația sentimentală e de citit spre 30 de ani. Pasiunile și nefericirea merg aici mînă în mînă. Totul se joacă la nivel de priviri. Scena de început, cînd protagoniștii se întîlnesc pe un vapor, e una dintre cele mai frumoase din întreaga literatură.

Gellu Naum, Zenobia – Am citit-o prima dată în facultate. De multe ori cînd trec pe Magheru îmi zboară gîndul la vinetele uscate și legate cu sfoară cu care se hrănește personajul și mi se face poftă s-o recitesc. Mă fascinează lumea aceea a mlaștinilor, fabulosul Dragoș și dragostea nepămîntească dintre cei doi protagoniști.

Max Blecher, Întîmplări din irealitatea imediatăBlecher are un sound cu totul special pentru literatura română. Cred că e una dintre puținele cărți pe care le-am împrumutat și “am uitat” să le mai dau vreodată înapoi. Dar mi-o doream atît de mult. E vorba de ediția din 1970 de la Minerva. Imaginea personajului Blecher, cel chinuit de boală și de suferință, m-a urmărit și ea mult timp. “Irealitatea” lui e pîsloasă, dureros de senzorială și are consistența norilor.

Virginia Woolf, Jurnalul unei scriitoareAm redescoperit-o pe Virginia Woolf prin jurnal. Tot ce nu-mi plăcuse mai demult cînd eram mult prea tînără, mă fascinează acum. O citesc pe îndelete, ca și cînd aș avea tot timpul din lume. Îmi place sofisticarea frazei și cum își dezvăluie personajele din replici atît de fine și aparent lipsite de importanță.

Jonathan Franzen, LibertateLibertate e o carte de 650 de pagini, care se citește pe nerăsuflate. Are ceva din atașamentul pe care îl dezvoltă în spectator serialele americane deștepte, care nu te lasă în pace pînă nu știi ce se întîmplă mai departe cu personajele de care te-ai lipit foarte tare. Cum evoluează și în ce direcție li se duc viețile.