Citind Paturi de împrumut – Confesiuni nechibzuite despre hoteluri, ponturi și așa-zisa ospitalitate, carte apărută la Publica, îți vine să nu te mai încrezi niciodată în zâmbetul personalului de la hoteluri, să nu mai vrei să călătorești fără bani de bacșiș. Eventual să te temi că dacă nu lași cameristei bani pentru efortul de la curățenie periuța ta de dinți a curățat wc-ul sau alte orori la care mi-e groază să mă gândesc că se întâmplă, cu acordul tacit al responsabililor direcți.

Jacob Tomsky (numele fals al autorului, pentru că omul chiar a lucrat în industrie) scoate la iveală lumea neștiută a așa-zisei industrii a ospitalității.

Industria serviciilor nu este bazată pe franchețe și sinceritate. Serviciile presupun minimizarea aspectelor negative și crearea iluziei de perfecțiune“, spune el.

Despre autor se știe că a început de la un simplu ușier până la lucrător în spatele ușilor închise. Tomsky demască mașinăria din spatele hotelurilor de lux și arată oaspeților pe cine și cum trebuie să perie pentru a obține cele mai bune servicii.

Cum puteți obține un loc de parcare chiar în față? Dați-i portarului o bancnotă netedă de 20 de dolari. Vă va ajuta cu cea mai mare plăcere“.

El arată spre exemplu de ce avem uneori parte de cele mai proaste camere.

Rezervările făcute prin site-uri care oferă reduceri sunt aproape întotdeauna în situația asta. Oaspetele plătește pe site un anumit tarif pe noapte, apoi hotelul primește de la site o sumă și mai mică“.

Se pare că plătim costul uriaș al comodității lăsându-ne exploatați de hotelieri începând de la tarife și terminând cu personalul care este stăpân pe felia sa. Amenințările sau chiar reclamațiile către superiori nu ajung aproape niciodată la ei pentru că lucrătorii sunt în general prieteni și sunt în hotel aproape 7 zile din 7, nu apucă să-și vadă familia iar ”servirea” clienților pretențioși este deja mai mult decât își doresc.

Ca să vă convingeți că autorul știe ce zice cel mai bine este să-i dau cuvântul să se prezinte:

Din New Orleans până la New York, am jucat după regulile hotelurilor și am învățat toate secretele industriei. Și pentru că nu îmi mai pasă, obiectivul meu este să vă ofer câteva sfaturi simple, nepublicate până acum. Vreți să vă cazați după ora permisă? Vreți servicii mai bune? Există modalități uşoare (majoritatea legale!) prin care să obțineți ce vreți de la un hotel, fără nicio bătaie de cap. Totul ține de detalii – de ce aveți nevoie, de persoana cu care trebuie să vorbiți, de cum ar trebui să vorbiți, de bacșișul pe care trebuie să-l oferiți pentru asta. Vreți să anulați rezervarea fără să plătiți penalizări? Nicio problemă. Poate că vreți doar să fiți tratați cu atenție și respect? Vă înțeleg perfect, dragi oaspeți! Haideți, calmați-vă, ființe fragile… luați-mi mâna… bun… așa… acum puneți niște bani în ea… foarte bine… mulțumesc. Așa arată o tranzacție corectă în industria hotelieră” – Jacob Tomsky.

 

Câteva lucruri pe care un oaspete nu ar trebui să le facă niciodată:

„Nu vorbi la telefon pe perioada întregului proces de ckeck-in

Nu plesni cardul de credit de birou

Nu încerca să descrii o persoană fără să precizezi etnia, în cazul în care aceasta ar putea fi un element esențial

Nu mă pune să folosesc mobilul tău

Nu vorbi despre vremea frumoasă de afară cu oameni care trebuie să muncească în interior toată ziua

Nu-l pune pe soțul tău să-mi ceară ceva pentru că te aud când îl pui să ceară ceva fiindcă sunt aici, în fața ta

Nu aștepta restul cu mâna întinsă

 

Ce ar mai trebui să știți:

Undeva în jurul orei două dimineața, recepționierii închid temporar sistemul de management al proprietății (SMP) și-l resetează. Odată ce sistemul este repornit, se vor fi petrecut trei lucruri. Unu: sistemul nu va reflecta data de mâine. Doi: se vor fi încasat automat prețul camerei și taxele pentru camerele ocupate. Trei: toate rezervările pentru o oră anterioară celei de resetare vor fi anulate și marcate neprezentat“.

Nu știu de unde până unde alegerea editurii Publica pentru acest volum. Îmi plac toate cărțile lor, fără excepție (ce am citit, evident, dar îmi plac și titlurile publicate), însă Paturi de împrumut este înspăimântătoare, sunt confesiunile unui angajat care vrea parcă să arate că într-un hotel cuvântul de ordine e șpaga, începând de la ușă (jignești hamalul dacă nu-l lași să-ți care bagajele, iar dacă îl lași îl jignești că nu plătești), continuând cu recepționierul (întotdeauna sunt camere mai bune și mai rele), cu cameristele și cu oamenii din restaurant. Este parcă o avertizare pentru oaspeți de câte lucruri rele se pot întâmpla dacă nu te porți frumos cu angajații din hotel.