Calea de la literatura de sertar la bestsellerul de la raft trebuie să fie presărată cu strategii de marketing, tactici ofensive şi promovare plină de imaginaţie. Ceea ce nouă, românilor, ne cam lipsește. Modelul cel mai frecvent de lansare de carte este adunarea seacă, scrobită, cu invitați prețioși, care descriu autorul și volumul ca și când ar fi cucerit deja lumea. Iar publicul acestui soi de eveniment….este un subiect profund întristător. Persoane trecute de 60 de ani, avide de cultură și fursecuri, care află întotdeauna de vreo lansare. Tineri, presă, public țintă, mai deloc. Prin urmare, între vorbitorul pretențios și publicul său nu se produce nici o interacțiune și după cele 30-40 de minute de vorbe frumoase înșirate savant se lasă o liniște penibilă. ”Vă mulțumim că ați fost alături de noi la lansarea cărții…, scrisă de …”. Și cade cortina!

Probabil că în România sunt mulţi scriitori talentaţi, care încă se mai luptă cu ideea de a publica romanul vieţii lor, însă habar n-au de unde să înceapă. Au scris cartea. Grupul de prieteni susţinători şi cel de critici desemnaţi au ajuns la un acord: respectiva operă are potenţial de bestseller. Şi de aceea trebuie să ajungă la cât mai mulţi cititori. Dar cum? Care sunt criteriile după care ar trebui să se ghideze când alege o editură? Trebuie sau nu să aibă un agent? Care sunt costurile implicate de un asemenea demers? Ar fi mai bine să publice independent? Să se promoveze exclusiv online?

Lista întrebărilor necesare şi a celor conexe este mult-mult mai lungă, credeţi-mă. Şi un autor conectat la tot ceea ce se întâmplă în publishingul românesc şi în mediul online ar avea şanse să îşi transforme cartea în bestseller, dacă ar dori cu adevărat asta. Va trebui să depăşească la început euforia „eu nu scriu pentru bani, ci de dragul artei, vreau să dăruiesc lumii o operă sublimă“ sau blazarea caracteristică spaţiului mioritic: „eu n-am nici o şansă să sparg mafia editurilor şi să ajung să fiu promovat fără să am o rudă sau un prieten cu influenţă“. Sunt stări obişnuite prin care poate trece orice scriitor debutant, ameţit de laudele amicilor şi de admiraţia micului grup de cititori care a apucat să-i guste opera.

Prin urmare, după ce dezmeticeşte din aburii elogioşi şi trece de mahmureala debutantului, trebuie să îşi facă un plan de marketing. Clasicul plan de marketing pentru lansarea pe piaţă a unui produs de larg consum. Pentru că asta este o carte: un produs pe care un autor îl doreşte a fi de cât mai larg consum. Dacă vă doriţi cu ardoare să vă vedeţi numele în vârful listei celor mai vândute cărţi, trebuie să vă marketaţi produsul într-un mod asemănător cu care un producător de detergent îşi lansează o nouă marcă. Care e piaţa? Ce dimensiune reală are? Care este publicul ţintă al produsului carte? Care este publicul extins şi cel principal şi cum pot fi atinse concomitent? Care este mediul preferat de publicul ţintă? Care este perioada propice de lansare a unei cărţi? Dacă nu ştiaţi, e începutul primăverii.

Uf, deja v-am pierdut. Însă este foarte important ca publicul cărţii să aibă un profil, o faţă, o adresă şi nişte obiceiuri de consum care să ducă la creionarea unei strategii eficiente de vânzare. Alegerea editurii este încă o încercare dificilă. Chiar dacă se recomandă drept edituri care acoperă toate ariile de interes, este evident că fiecare are partea sa de piaţă pe care este regină.

Şi de obicei o editură care are succes pe piaţa românească datorită unor titluri alese din listele de bestselleruri internaţionale va accepta cu greu un titlu local. Nu pentru că e sensibilă la globalizare, ci pentru că ştie că un autor de renume internaţional se vinde aproape singur, fără prea multe costuri adiţionale, pe când un debutant român trebuie promovat, antrenat, „crescut“.

De multe ori este foarte greu ca un publisher român să aplice pentru piaţa locală teorii care afară au succes garantat. Prin urmare, e de ocolit un nume ultracunoscut şi de ales o editură care are experienţă cu autorii români. Pentru un bun start pe piaţă este foarte important timpul pe care îl acordă editura pentru promovarea unui nou autor sau titlu. În orice caz, e bine ca debutantul să aibă habar despre ceea ce urmează pentru a putea contribui la succesul cărţii sale ori pentru a stopa o direcţie greşită în marketare.

Dacă aţi reuşit să controlaţi o intrigă cu multe personaje, probabil că nu veţi avea cine ştie ce probleme în a stăpâni departamentul de promovare al editurii. Controlul promovării este foarte important pentru autor şi pentru carte.

După ce totul este clarificat până aici, intră viorile şi trompetele de promovare. Dacă există un buget de promovare şi este conceput un plan orchestrat care să vă ducă opera pe rafturile centrale ale librăriilor, cu atât mai bine. Veţi avea parte de afişe, de evenimente organizate cu mai multă sau mai puţină imaginaţie de către publisher, de interviuri cu presa, de apariţii aranjate la radio sau TV, de accesul la reţeaua de librării care contează.

Dar scenariul ancorat în realitatea românească este: buget minim sau deloc. Atunci trebuie să vă puneţi pe hârtie toate ideile de promovare, oricât de fantasmagorice ar fi ele. E o mişcare bună ca autorul să apară într-un show cu audienţă largă, în genul „Duminicii în familie“, să zicem? Doar peste ocean scriitorii care ajung la „Oprah show“ ating graţia divină, cărţile lor se vând mai bine ca pâinea caldă. Aici e o discuţie delicată, dar e clar că Oprah nu garantează succesul unei cărţi. Succesul e generat de cartea însăşi şi de modul în care autorul se identifică cu ea şi o promovează inteligent. Nici un prezentator de astfel de show nu o să stea să disece subiectul cărţii când are în desfăşurătorul emisiunii încă şapte-opt invitaţi, fiecare cu discursul lui.

Trebuie să ochiţi în acelaşi punct de mai multe ori, din mai multe unghiuri. E ok un show cu audienţă largă, la fel de bune sunt şi apariţiile în programele matinale de la radio sau televiziune. Folosiţi intens Facebook, Twitter, Hi5, LinkedIn, Youtube, MySpace, cele mai citite bloguri, creaţi-vă un blog personal ori un website. Încercaţi să obţineţi testimoniale de lectură din partea unor nume consacrate în spaţiul cultural românesc. Apelaţi şi la promovarea circumstanţială: puteţi susţine diverse cauze sociale, campanii de educare, de informare…este important ca numele dvs. să fie cât mai cunoscut. Şi, la o adică, un debut în print, audio şi online poate fi o idee de succes.

Treaba nu se termină după ce cartea a apărut pe piaţă. Ca orice produs are un ciclu de viaţă şi promovarea nu trebuie întreruptă, ci doar nuanţată. Cititorii trebuie să primească în mod constant informaţii despre autor şi chiar şi cifrele de vânzări pot fi un stimulent al creşterii veniturilor. Toate acestea sunt valabile mai ales în cazul unei cărţi de ficţiune sau de nonficţiune cu public larg (cărţile de self help). Pentru celelalte genuri publicistice sunt urmaţi cam aceiaşi paşi, însă adresabilitatea este restrânsă la publicul ţintă specific.

Orice ar face un scriitor debutant pentru a-şi vedea visul împlinit, trebuie să evite să cadă în penibil. În România apar anual câteva mii de cărţi, iar pentru a face dintr-un anumit titlu un hit, e nevoie de inteligenţă şi pricepere, nu de prostituţie.