„Cafeaua trebuie să fie neagră ca noaptea, tare ca moartea, dar dulce ca iubirea“, spune un vechi proverb turcesc, dar mulți dintre noi nu știu că acest nectar, pe lângă proprietățile de înviorare a organismului, stimulează serotonina (hormonul fericirii). Tocmai de aceea, la începuturi era consumată doar la curțile princiare și în saloanele cele mai alese din Europa.
De-a lungul secolelor, mulți scriitori celebri și-au declarat pasiunea pentru licoarea neagră ca noaptea, despre care trebuie să știți că era preparată altfel decât o facem noi azi. În secolele XVIII – XIX cafeaua considerată bună era aceea fiartă câteva ore la foc mic; imaginați-vă tăria acelei licori! Despre Voltaire se spunea că bea cam 50 de cești de cafea pe zi, iar Jean Jacques Rousseau scria unei iubite cât de mult îi place mirosul de cafea proaspăt măcinată. Arthur Conan Doyle și personajul său favorit Sherlock Holmes erau dependenți de cafea. Anthony Trollope se trezea în fiecare dimineață la ora 5.00 și își bea cafeaua înainte de a scrie timp de trei ore, după care se ducea la slujba sa de la poștă. Edgar Allan Poe bea litri întregi de cafea pe zi, iar Georges Simenon a scris un roman în trei zile, susținut de numeroase căni de cafea. Lui Beethoven îi plăcea cafeaua tare, iar Johann Sebastian Bach a dedicat sonata BMV 211 virtuților cafelei.
Dintre toți, probabil că Balzac era cel mai mare fan al cafelei. Scria 16 ore pe zi având alături o ceașcă generoasă de cafea și chiar a dedicat licorii întunecate un eseu, The Pleasures and Pains of Coffee. A susținut că a băut peste 50.000 de cești de cafea de-a lungul vieții; poate că de aceea a fost atât de prolific (a scris o sută de romane) sau poate de aceea a murit la 51 de ani. Știm cu siguranță că literatura universală este atât de bogată și de frumoasă și grație cafelei.
Pentru că literatura și cafeaua fac casă bună, ne face plăcere să vă oferim alături de cartea/cărțile comandate în weekend și un pachet de cafea Fortuna Rendez vous. Lectură plăcută!