Titlul cărții – Lapte negru, nu-mi crea nici o așteptare. Chiar nu m-aș fi gândit până să citesc coperta patru a volumului lui Elif Shafak (apărut la editura Polirom) că este o metaforă referitoare la laptele de mamă și negru de la amărăciunea provocată de maternitate. Acum aș putea spune că este o carte pentru femei, dar dacă mă gândesc bine, este o carte deopotrivă pentru bărbații care vor să-și înțeleagă partenerele. 

Dar scriitoarea turcă m-a uimit, m-a fascinat, m-a făcut să o citesc cu sufletul la gură și să mă regăsesc moment de moment, iar acum să „propovăduiesc“ despre carte tuturor viitoarelor mămici sau proasetelor mame.

Într-o societate în care să fii mamă e considerat cel mai mare miracol care i se poate întâmpla unei femei și cu o educație care ne spune să nu ne mulțumim cu mai puțin decât excelența, cum să mă pot compara cu alte mame?“ spune Shafak.

O întrebare care stă pe buzele multora dintre noi. Și ca să înțelegeți dilema autoarei, și practic povestea cărții, o las pe ea să se exprime:

În ziua când am aflat că sunt gravidă, scriitoarea din mine s-a panicat, femeia din mine s-a simțit cuprinsă de-o fericire confuză, pacifista din mine a rămas nepăsătoare, cosmopolita din mine a început să se gândească la nume internaționale de bebeluși, sufita din mine a întâmpinat vestea cu bucurie, vegetariana din mine s-a îngrijorat că v-a fi silită să mănânce carne, iar nomada din mine vroia pur și simplu să-și ia picioarele la spinare și să fugă. Dar așa se întâmplă când ești gravidă, poți să fugi de orice și oricine, însă nu și de schimbările din trupul tău“.

Elif Shafak nu știuse că-și dorea să devină mamă, așa că vestea a luat-o prin surprindere. „Parcă o altă parte a personalității mele – casnică, grijulie, maternă – se revolta acum împotriva celei care fusese la putere în toți acești ani“. Acceptarea sarcinii nu a însemnat că a scăpat de grijile interioare. Se întreba dacă sunt oare fetele predestinate genetic să fie mămoase, grijulii și emotive sau familiile și societățile în care trăiesc le modelează după acest tipar?

Cartea de față a fost scrisă ca urmare a depresiei post-natale prin care a trecut autoarea și care a făcut-o să scrie primul roman autobiografic. Ea spune că nu există o formulă unică pentru maternitate și scris care să ni se potrivească tuturor. „Ca femei, ne elaborăm propriile răspunsuri la întrebările și nevoile universale, impulsionate una de curajul alteia“.

Iar despre depresie, subiectul în jurul căruia a fost construită povestea, Shafak spune că poate fi o minunată ocazie dăruită de viață pentru a înfrunta fără înconjur probleme ce contează enorm pentru ființa noastră, dar care, din grabă sau ignoranță, au fost măturate sub preș. Pune punctul pe I, subliniind că depresia postnatală este mult mai răspândită decât am vrea noi, ca societate, să credem.

Suntem femei moderne. Când ne simțim epuizate și rănite înlăuntrul nostru, ascundem semnele cu ajutorul ultimelor tehnici în materie de machiaj. Ne închipuim că putem naște azi și mâine să ne vedem de viețile noastre“.

De-a lungul vieții, o femeie trece prin câteva mari etape, iar trecerea de la una la alta s-ar putea să nu fie ușoară. S-ar putea să aibă nevoie de ajutor, sprijin și îndrumare din afară înainte să înceapă să trăiască din nou pe deplin în prezent. Elif face observații foarte adevărate, pe care cele care au născut și le pot aminti, chiar dacă nu au recunoscut niciodată că au trecut prin ele. „Poate că toate femeile au un harem interior și tocmai discrepanța, tensiunea, armonia greu dobândită dintre eurile noastre contradictorii ne fac să fim noi însene“.

Nicio femeie nu este absolut imună la tristețea postnatală. „Probabil cele mai puternice și mai încrezătoare dintre noi sunt de fapt cele mai vulnerabile“. Shafak a înțeles că nu numai femeile „nefericite“ sau „neîmplinite“ sufereau de depresie postnatală. Proaspete mame din orice categorie socială, cu orice statut, religie și temperament erau susceptibile de așa ceva.

Închei parafrazând-o din nou pe autoare, care spune despre scrierea sa așa:

Cartea din față n-a fost scrisă numai pentru acele femei care au trecut sau vor trece prin perioade asemănătoare de depresie, ci pentru toți aceia cărora le vine greu uneori să echilibreze multitudinea de roluri și responsabilități din viețile lor“.