de Virginia COSTESCHI

Când aud despre o carte că e bestseller internațional îmi amintesc de ceea ce spunea un redactor de la New York Times Book Review, că multe „succese“ intenaționale de vânzare sunt datorate presei și recenziilor și doar o mică parte își merită titlul, dovedit în cifre solide. Și are dreptate: o carte foarte bine vândută în Statele Unite poate să treacă neobservată într-o librărie din Londra sau Paris. Cât despre piața din România…s-ar putea scrie cărți, fiindcă nu există un public fidel care să cumpere carte în mod constant. E bine că alegem o carte la recomandarea cuiva, e bine că încă ne mai cumpărăm cărți, deși nu apar constant pe lista de shopping și ar fi excelent dacă am mai și citi măcar unele dintre ele. Cum ar fi aceasta: Iubirile croitoresei de María Dueñas.

Prima dată când am auzit titlul m-am gândit că e un chick-lit, o poveste ușurică plină de liste de branduri, descrieri de obiecte vestimentare și locuri fancy, lectura perfectă pentru o fashionista care trebuie să știe tot ce mișcă în modă. Citind cronicile apărute în diverse publicații, am răsuflat ușurată: nu e chick-lit, e despre niște branduri, dar au parfum de epocă, descrie în detaliu niște obiecte vestimentare, dar sunt piese legendare, povestește despre niște locuri fancy, dar multe dintre ele nu mai există acum și apar doar în cărțile de istorie.

Citind cartea, mi-am dorit să o cunosc pe María Dueñas și să o întreb cât timp i-a luat să creeze această perfectă tapiserie istorică, în care a îmbinat perfect destinul unei femei spectaculoase cu personaje care au influențat desfășurarea unor evenimente din Războiul Civil spaniol și din cel de-Al Doilea Război Mondial. Unii critici au susținut că Iubirile croitoresei este un melanj ideal de Casablanca și Umbra vântului a lui Zafon, alții că are pasaje demne de inclus în manualele de istorie, într-atât este de documentată. Mie mi-a plăcut! Și aș reciti-o! Și o recomand!

În primul rând, cred că este un roman despre feminitate și puterea femeii de a se ridica și a merge mai departe, după o lovitură cruntă. Știți vorba aia „și bătută, și …., și cu banii luați“? María Dueñas a întors cu măiestrie clișeul frumoasei seduse și abandonate de un nemernic în favoarea personajului principal, Sira Quiroga. Și a făcut ca lucrurile să evolueze firesc și să te includă în realitatea personajului, pentru că doar în poveștile stupide o femeie îl cunoaște pe fătul-frumos-cu-portofelul-doldora imediat după ce e părăsită de cel pe care îl credea bărbatul vieții ei. Suferința vine prima, e urmată de perioada în care încerci să te aduni și să mergi mai departe și în mod normal vine și precauția în următoarele relații.

Să revenim la poveste și la personaj. Sira e fiica unei croitorese modeste, Dolores, și trăiește la Madrid. Prima relație, cu Ignacio, ajunge până la promisiunile de căsătorie, dar evenimentul nu se mai produce, fiindcă în scenă intră fantele Ramiro. Care o zăpăcește, o înrobește și, după ce Sira își cunoaște tatăl bogat și primește o oarece zestre, o convinge să intre în afaceri și să plece în Tanger, în Protectoratul spaniol. Acolo lucrurile devin din roz în gri și apoi peisajul se întunecă dramatic: Sira află că este însărcinată, dar tocmai atunci Ramiro dispare cu zestrea ei și o lasă să se descurce cu nota imensă de plată de la hotel. Un polițist care ascunde sub masca dură un suflet mare o ajută să își găsească un adăpost în pensiunea ținută în Tetuan de o femeie cu un trecut păcătos și un prezent dubios, Candelaria. Ea va fi cea care îi va schimba destinul Sirei, ajutând-o să își deschidă un atelier de croitorie de lux; și pentru că ar fi fost absurd ca acesta să fie un gest total dezinteresat, Candelaria primește jumătate din câștigurile croitoresei. Compensează câteva capitole mai încolo când aflăm că mica avere astfel adunată se duce pe medicamente și consultații pentru chiriașii ei nevolnici.

Între timp lucrurile se precipită în Spania și confruntările dintre naționaliști și republicani fac din ce în ce mai multe victime. Sira începe să aibă o clientelă aleasă care, în ciuda tensiunilor din Europa, continuă să trăiască bine. Intră în scenă Rosalinda Fox, un personaj care a încurcat și descurcat multe ițe ale relațiilor britanico-spaniole în perioada anilor 30 – 50 ai secolului trecut. Fiica unor britanici cu stare, ea și-a petrecut adolescența în India, unde s-a și căsătorit, la doar 16 ani. După nașterea unicului său fiu s-a îmbolnăvit de tuberculoză bovină și a părăsit India pentru Elveția, Anglia și în final a ales Protectoratul spaniol. Aici trăiește o mare iubire cu Juan Luis Beigbeder, bărbatul alături de care a intrat în istorie. Relația lor este întreruptă după câțiva ani, când Franco bănuiește că amanta ministrului său de Externe spionează în favoarea britanicilor. Beigbeder cade în dizgrație și e trimis în arest, iar Rosalinda se refugiază în Portugalia. După ani, reiau corespondența dar nu se revăd; el a murit în mizerie, iar ea i-a supraviețuit încă cinci decenii. O frumoasă poveste de dragoste transpusă excepțional în cartea Maríei Dueñas, unde prietenia dintre Sira și Rosalinda este unul dintre pilonii narațiunii: croitoreasa o ajută pe englezoaică să iasă din situații delicate și îi e alături în momentele de slăbiciune, iar Rosalinda o răsplătește cu loialitate și cu ajutorul nesperat în aducerea mamei sale, Dolores, din Madridul devastat de război în tihnitul Tetuan.

Povestea Rosalinda – Juan Luis nu e singura ocazie în care autoarea dovedește o remarcabilă putere de inserție a realității în ficțiune. Veți afla detalii interesante despre cumnatul lui Franco, Serrano Suñer, despre atașatul naval Alan Hillgarth – cel care are rolul de a o introduce pe Sira, devenită Arish Agoriuq, în tainele spionajului, despre tratativele duse de germani în Portugalia pentru exploatarea minelor de wolfram. Împreună pun la cale o metodă foarte ingenioasă de transmitere a secretelor aflate de Sira: un tighel în alfabetul morse, desenat pe un tipar de croitorie – încă un detaliu care dovedește versatilitatea narativă a scriitoarei.

Iubirile croitoresei este o carte care te ține de la început până la final. Și pentru că tot vorbesc despre final, vă va surprinde, pentru că este deschis. Veți găsi mai multe scenarii posibile, toate la fel de credibile. Autoarea își lasă cititorii să scrie finalul cărții în cheie personală. Pot elimina personajele nesuferite și le pot răsfăța pe cele favorite. Și culmea e că orice final va fi la fel de bun!