Ismail Kadare. Istorii mistice din comunismul albanez
Asocierea perioadei comuniste cu şedinţe curioase de spiritism, cu o piesă de teatru care se amână constant şi cu înregistrări ascultate după moartea aşa-zisului inculpat reface istoria sub forma poveştilor şi a distorisionărilor jurnalistice.
Să nu deranjezi niciodată un somnambul
Iris Chase Griffen, o femeie în vârstă, singură și izolată de restul lumii, subiect al curiozității locuitorilor orășelului canadian în care locuiește, își povestește viața nepoatei sale pe care nu crede să o mai vadă înainte de a muri. Povestea ei nu este una comodă, așa cum nici viața ei n-a fost, contrar impresiei generale...
SFmania 38
Canonul în schimbare
Nu e tocmai limpede cine construiește prejudecățile referitoare la genul nostru. Cu alte cuvinte, dacă ele au apărut ca un soi de produs folcloric, în spatele căruia trebuie văzută o masă anonimă de cititori, sau, dimpotrivă, sunt rezultatul limitărilor, comodității și chiar al ignoranței criticilor literari, toate acestea, spre a nu fi recunoscute public, secretând...
Timpul știe să povestească
Multe, foarte multe se întâmplă odată cu trecerea timpului. Uneori, multe se întâmplă din cauza trecerii lui și a istoriei pe care trebuie s-o suporte. Acesta este și cazul desfășurării de situații din cartea Tristețea samuraiului de Victor de Arbol, volum care se vrea legătura peste timp între niște povești care au avut loc...
Cum să-ţi faci de cap într-un cuvânt
Republica de cuvinte a scriitorului Matei Vişniec e cucerită şi în ultima sa carte Cabaretul cuvintelor. Exerciţii de muzicalitate pură pentru actorii debutanţi, prin jongleriile cu sensurile cuvintelor, prin punerea lor la încercare în contexte diverse şi printr-o reactualizare a expresiilor uzuale din limbă.
Alchimie, magie şi vampiri
Deborah Harkness este o binecunoscută cercetătoare în domeniul istoriei ştiinţei, ca şi una dintre puţinele femei-oenolog din Statele Unite. Lucrările ei despre ştiinţa medievală, despre alchimie, Cabala sau revoluţia ştiinţifică a epocii elisabetane sunt cercetări pozitive, de un netăgăduit nivel informativ, nelăsând să se vadă vreo înclinaţie către ficţiune. Cartea pierdută a vrăjitoarelor, apărută...
Cum arată viața din „Camera“
Camera, de Emma Donoghue te impresionează încă de la prima răsfoire și de la opiniile de pe copertă. Nu are cum să nu te fascineze o poveste cu o tânără răpită, sechestrată și ținută într-o cameră timp de 7 ani, iar ultimii cinci dintre aceștia împreună cu băiatul ei, căruia i-a dat naștere în...
Fantome japoneze
Aş fi putut trage un chef azi-noapte. Este pentru prima dată când, în sfârşit, după îndelungi încercări de sincronizare, fac click şi rezonez şi mă impresionează cu adevărat rândurile scrise de un autor din Ţara Soarelui Răsare. Poate pentru că este vorba despre o autoare. Hiromi Kawakami universalizează sufletul de femeie, păstrând emoţia orientală în...
Detectivul Philip Marlowe şi metafizica
În 1968 – eram student şi cântăream mai puţin de jumătate din cât cântăresc acum – am găsit o carte proaspăt publicată în colecţia Aventura – aia cu un „a“ pe copertă, fără nici o ilustraţie. În aceeaşi colecţie apăruseră cu puţin timp înainte două traduceri ce mi se păruseră foarte interesante (în comparaţie cu...
Câte măşti poţi schimba într-o viaţă?
În dialogul deschis de Gabriel Liiceanu, Mircea Ivănescu pare, paradoxal, a se deschide în spatele măştii, a se retrage în spatele persiflării şi al ironiei din faţa unui public care speră, citind acest dialog, să cunoască omul şi nu masca. O biografie în dialog, Măştile lui M.I. - Gabriel Liiceanu în dialog cu Mircea...
Egiptul părăsit de faraoni
Născuţi în ţări frumoase, dar populate, egipteanul şi românul devin fraţi la supărare, apoi îşi „plagiază“ jignirile aduse conaţionalilor. Primitivi, ipocriţi, laşi, hoţi, mincinoşi, parşivi şi bârfitori sunt etichetele unei dezamăgiri globalizate. Aşa îşi vede confraţii unul dintre protagoniştii volumului Aş fi vrut să fiu egiptean, indiferent de numărul mare al străinilor civilizaţi dornici...
Singura speranță e să devenim zombie
Dacă vă imaginați o țară mai îngrozitoare, mai absurdă, mai dureros de pierdută decît aceea în care trăiți deja, o faceți degeaba. Florin Irimia și-a imaginat-o în cartea O fereastră întunecată, amestecând fermecător imaginație personală laolaltă cu clișee născute din filmele de groază.
