Bogdan Suceavă: Zece cărți
Bogdan Suceavă (n. 1969) este scriitor, matematician, Professor la California State University, Fullerton, Statele Unite. A publicat până acum, printre altele: Imperiul generalilor târzii și alte istorii (2002, LiterNet); Bunicul s-a întors la francez. Istorii (2003, Editura T); Să auzi forma unei tobe (2005, Millenium Books) Miruna, o poveste (2007, Curtea Veche);...
Aurora Liiceanu: Cărțile mele favorite… în acest sezon
Aurora Liiceanu este nu doar o autoare prolifică, ci și o cititoare redutabilă. Știe tot ce apare, alege cu parcimonie următoarea carte și întotdeauna are de făcut recomandări remarcabile. Mărturisește că nu poate fi credincioasă unei cărți à la longue, așa că are favorite... sezoniere, căci timpul nu-i permite să se întoarcă la lecturi...
Cristian Teodorescu: Cele zece cărţi ale poruncilor mele interioare
Cristian Teodorescu este unul dintre cei mai apreciați jurnaliști și un autor contemporan remarcabil. L-am provocat să ne dea lista celor mai iubite zece cărți ale sale, titlurile la care se întoarce din când în când sau care i-au rămas … mai mult...
Țara cu un singur gras, Adelin Petrișor și lecturile lui preferate
Adelin Petrișor este unul dintre puținii jurnaliști din lume care au avut acces în cel mai restrictiv stat, Coreea de Nord. După albumul de călătorie lansat recent – Coreea de Nord, un lagăr cât o țară, revine cu o carte, Țara cu un singur gras, care pune în vorbe imaginile surprinse de camera...
Corina Sabău: „Dar nu mai ştiu: scriu ca să uit sau scriu ca să-mi amintesc?“
Înainte de a pierde casa copilăriei mele, nu scrisesem un rând. M-am apucat să scriu pentru că nu puteam să accept că nu voi mai pune vreodată piciorul acolo. Şi, pe măsură ce scriam, îmi dădeam seama că încep să o iubesc pe fata aceea cu vise caraghios de îndrăzneţe, pe care nici măcar nu...
Cătălin Dorian Florescu: „Întotdeauna există unul care spune: voi dăinui“
Recunosc, sînt vinovat de singura vină pe care o poate avea un inocent: port prea multe cuvinte, imagini, poveşti cu mine. Imaginaţia şi sufletul se revarsă ca un fluviu prea plin. Uneori, cînd îmi dau drumul, trebuie să-mi avertizez prietenii, ca să se pună la adăpost, să se urce în copaci, ca să nu fie...
Marin Mălaicu – Hondrari. Fragmente de jurnal
Septembrie, 2012
Am terminat scenariul după Apropierea. Răsuflu uşurat, chiar mi-a scos peri albi şi ştiu că încă mai e de muncă. Urmează să mă întâlnesc cu Tudor Giurgiu, să-l îmbunătăţim. Dar acum mi-am făcut loc în cap pentru romanul la care de câteva luni tot scriu pagini disparate; să pot şi eu să spun când...
Andra Rotaru: „Pădurile de la Tescani au fost cele care mi-au adus Lemurul“
În cazul meu, o carte poată să apară de abia atunci când există un context favorabil. Nu am nevoie de zbucium, de nevroze, de tristeţe, de crize şi alte isterii. Mi se pare că am fost în această zonă suficient, iar tot ce a creat a fost o irosire a emoţionalului, o erodare şi o...
Varujan Vosganian: „Romanul nu pune concluziile. Concluziile omoară arta“
Arta romanului este un anumit fel de a scrie istoria. Nu există eveniment istoric care să nu se regăsească în paginile unui roman. Nu există personaj de roman, oricât ar fi de straniu, pentru care să nu se afle un timp istoric care să-l găzduiască. Uneori corespondenţa aceasta se multiplică, precum imaginile prinse între coperţile...
Adela Greceanu: „Scriind devii contemporană cu tine însăţi şi cu lumea“
Ţi-a intrat în cap că pînă acum ai scris somnambulic, cu ochii larg închişi. N-a fost rău. Dar brusc, vrei să înveţi să mergi cu ochii bine deschişi. Şi vrei să înveţi să mergi pe bicicletă. Şi înveţi. Dar te temi că ţi-ai pierdut inconştienţa cu care te aruncai într-o carte. Şi de aici ezitarea....
Dan Sociu: „Naivi și sentimentali“
Cînd a apărut Greața lui Sartre, Camus i-a reproșat că nu reușește să atingă tragicul pentru că uită de frumusețea vieții. Știm instinctiv că avea dreptate, iar faptul că Greața e o carte prea puțin citită o confirmă - ceea ce face viața și implicit arta tragică nu e numai entropia - și în cazul...
Daniela Zeca-Buzura: „Omar sau Cum să locuiești în propriii ochi…“
E ultimul bărbat din viața mea: nenorocos, contorsionat, eliptic. Derutează nu doar pentru că numele îi sună a arab, iar el e persan din vechime, ci mai ales pentru că lumea nouă e uitucă, grăbită și plină de ingratitudini, căci cine își mai amintește de Omar Khayyam - poetul, filosoful, îndrăgitul unei lumi tihnite și...
