E o întrebare bună pusă de un prieten. Mulţi posibili cititori ar putea fi descrişi cam aşa: de la BAC n-au mai deschis o carte de literatură. Au citit strict texte de specialitate care i-au ajutat sau texte de distracţie. Nu s-au mai atins de literatură. Ştiri, analize, textuleţe supid amuzante. Zona ficţională a fost saturată cu filme. Deci pauză mare de literatură. Ce le-aş recomanda celor care vor totuşi să reintre în ritm cu cititul.

Mai întîi le-aş recomanda să uite cititul de tip şcolar, de obligaţie. Şi le-aş recomanda să se înarmeze şi cu ceva răbdare. Cititul adevărat nu e doar „de plăcere“.

Am ales mai ales titluri contemporane (cărţi din ultimii 30 de ani să zicem) care să le deschidă apetitul într-o direcţie anume: literatura bună e şi un filtru al realităţilor imediate. Nu e doar despre nişte lumi vechi, populate de oameni vechi care vorbesc caraghios şi plicticos ca-n clasici.

O listă, aşadar.

Jonathan Franzen – Libertate. Cel mai nou şi mai incitant roman. Omul scrie la cîte un deceniu o frescă. Îşi pune acolo obsesii politice, sociale, personaje-tip. E destul de polemic, e despre AZI (în America, e adevărat, dar obsesiile s-au globalizat). E scris impecabil.

Michel Houellebecq. Sex, reacţionarism, clasa de mijloc tip kamikaze, observaţii brici, enervant, provocator, comercial. Are de toate. Citiţi orice găsiţi semnat de franţuz.

Kazuo Ishiguro – scriitor britanic extrem de fin, cu cîteva romane senzaţionale în care ceva din spiritul Kafka e readus la nivel înalt în contemporan.

Jeffrey Eugenides, trei cărţi foarte bune, puteţi începe cu oricare dintre ele.

Din seria clasici în viaţă: Rushdie, Llosa, Philip Roth, Eco. Aici trebuie să fiţi atenţi. Şi clasicii pot produce rebuturi sau măcar texte trase de păr. Şi complexul clasicului-care-trebuie-citit vă poate ucide cheful încă fragil de consum. Deci atenţie.

Cărţi la pachet cu filme

Pentru spirite mai adolescentine aşa, merge şi un Hunger Games, cartea e onorabilă, filmul la fel. În principal cartea ar trebui citită înainte. Nu înţeleg cheful de citit DUPĂ ce ai văzut filmul.

Cormac McCarthy. S-au făcut destule filme după el în ultimul deceniu. Dar Nici o țară pentru bătrâni poate fi citită liniştit şi după film. E altceva. Drumul încercaţi să-l citiţi evitînd filmul, o palidă ecranizare în stil apocaliptic a unui text senisibil şi subtil.

Dacă începeţi să intraţi cît de cît în ritm, puteţi băga nişte Paul Auster, cîte ceva din ultima parte a operei lui Saramago, seria cu Eseu despre orbire sau Intermitenţele morţii.

Evident, asta ar fi o simplă reţetă din posibile o mie altele. Pentru redescoperirea cititului cred că e musai nevoie să înţelegi mecanismul propagării, al succesului. Altfel, rişti să te simţi complet străin de întregul sistem ficţional. Aşa cum înţelegem măcar puţin cum explodează un film sau un star pop, cam tot aşa ar trebui să prindem şi subtilităţile literaturii. Nu evitaţi cărţile de succes, dar cu unele e totuşi prea mare pierdere de timp. Încercaţi reţeta mea.