Volumul Numele lui Dumnezeu este Milostivirea este un dialog extins al Papei Francisc cu Andrea Tornielli. „Trăim într-o societate care ne obişnuieşte tot mai puţin să ne recunoaştem responsabilităţile şi să ni le asumăm: cei care greşesc, de fapt, sunt întotdeauna ceilalţi. Imoralii sunt întotdeauna ceilalţi, vinile sunt întotdeauna ale altcuiva, niciodată ale noastre. Şi trăim, uneori, şi experienţa revenirii la un anume clericalism, foarte concentrat să traseze graniţe, să «reglementeze» vieţile persoanelor prin impunerea de permisiuni şi interdicţii care îngreunează deja dificilul trai cotidian. O atitudine gata mereu să condamne şi mult mai puţin să accepte. Mereu preocupată să judece, dar nu să se aplece cu compasiune asupra suferinţelor umanităţii. Mesajul milostivirii încearcă să doboare aceste clișee“, explica Andrea Tornielli.

2879Poate v-ați aștepta la o lectură greoaie, înțesată de referințe dogmatice. Ele există, dar au doar rolul de a sublinia convingerile suveranului pontif, nu de a servi drept surse ale unui discurs rigid.

Papa Francisc povestește despre momentul în care și-a găsit vocația, grație unei întâlniri cu  părintele Carlos Duarte Ibarra: „Aveam 17 ani. Am simţit că sunt binecuvântat cu milostivirea lui Dumnezeu dacă mă confesez lui“.

Spune povestea unei femei care l-a căutat de Crăciun ca să îi mulțumească pentru… curtoazie. Deși știa că ea se prostituează pentru a-ți întreține familia, Francisc, pe atunci preot în Argentina, a tratat-o întotdeauna cu respectuosul señora. „Sunt experienţe din care înveţi cât este de important să-l primeşti cu delicateţe pe cel din faţa ta, să nu-i răneşti demnitatea. Pentru ea, faptul că parohul, deşi intuind viaţa pe care o ducea, continua să-i spună «doamnă» era la fel de important sau poate mai important decât acel ajutor concret pe care i-l dădeam noi“.

Dar nu aflăm doar povești din perioada romantică a parohiatului. Papa Francisc se lasă provocat de interlocutor și abordează teme care sunt extrem de delicate pentru catolici: divorțul, homosexualitatea, depravarea, îndepărtarea de biserică a credincioșilor.

După ce în 2010, pe când era cardinal în Argentina, a fost protagonistul unui conflict cu președinta statului, Cristina Fernandez de Kirchener, pe tema uniunii religioase a persoanelor gay, susținând că acestea ar trebui să se limiteze doar la căsătorii civile, papa pare să-și fi nuanțat discursul: „Dacă o persoană e gay, îl caută pe Dumnezeu şi are bunăvoinţă, cine sunt eu ca s-o judec?“

Papa Francisc este liderul unei biserici cu peste 1,2 miliarde de credincioși, o structură imensă, o corporație mondială. Este remarcabilă viziunea sa asupra parohilor de provincie, a preoților care stau în confesional și care s-au transformat, în timp, funcționari ai bisericii, nu mai sunt în primul rând slujitori au Domnului. Toate normele pe care le aplică orbește nu fac decât să îi alunge pe cei care caută în biserică alinarea – și asta cred că se întâmplă și în biserica ortodoxă. „Fiecare confesor va trebui să-i primească pe credincioşi ca tatăl din parabola fiului risipitor: un tată care aleargă în întâmpinarea fiului, în ciuda faptului că-i irosise averea. Confesorii sunt chemaţi să-l strângă în braţe pe acel fiu care se întoarce acasă căit şi să exprime bucuria că l-a regăsit. (…) Nu vor pune întrebări impertinente, ci, precum tatăl din parabolă, vor întrerupe discursul pregătit de fiul risipitor pentru că vor şti să înţeleagă în inima fiecărui penitent invocarea ajutorului şi cererea iertării. În fine, confesorii sunt chemaţi să fie mereu, pretutindeni, în orice situaţie şi în ciuda a tot, semnul întâietății milostivirii“.

Pentru cei care încearcă să afle mai multe despre catolicismul contemporan, această carte oferă multe răspunsuri. Pentru cei de altă religie, Numele lui Dumnezeu este Milostivirea este o lectură foarte interesantă, iar Papa Francisc un interlocutor care știe să îmbine perfect dogma cu amintirile personale și mesajul profund religios.