Dacă John F. Kennedy ar fi supraviețuit…

Dacă John F. Kennedy ar fi supraviețuit…

Lumea îl consideră pe King autor de romane horror și uneori se minunează când acesta pare că rătăcește drumul ce-i părea destinat. În realitate, King a scris o mulțime de romane SF, unele publicate sub pseudonim, altele (precum Firestarter sau Dead Zone) sub nume propriu. Fără a mai pomeni de romane mainstream – pentru că Stephen King și-a dorit întotdeauna recunoașterea criticii mainstream.

Astfel, romanul JFK 11.22.63 – adică 22 noiembrie 1963, ziua în care a fost ucis președintele american; nu cunoaștem motivul pentru care n-a fost tradus și titlul, care ar fi trebuit să fie 22.11.63 – se dorește a fi un roman SF, despre posibilitatea modificării trecutului prin intermediul călătoriei în timp. Mare lucru! veți zice. Toată lumea s-a întrebat care ar fi fost soarta noastră dacă John F. Kennedy n-ar fi fost ucis.

De fapt, trecerea dintr-un timp în altul se face într-un mod ciudat (prin magazia unui restaurant…). În Turnul întunecat, King are o idee mai bună – pe o plajă apar niște uși, doar uși, fără a fi prinse într-un zid, iar dacă treci prin ușa aceea nimerești în alt loc, în alt timp.

Numai că după ce ai traversat magazia ajungi în data de 9 septembrie 1958, iar când te întorci (indiferent după cât timp) descoperi că în lumea ta au trecut doar două minute. Mai mult: indiferent ce ai făcut în trecut, indiferent ce ai modificat din acel trecut, o nouă revenire în trecut resetează totul și anulează orice modificare. Adică dacă vrei ca modificarea să rămână permanentă, nu mai trebuie să-ți părăsești niciodată timpul tău.

Cred că atât e suficient ca să vă dați seama că Stephen King are  ideile sale despre ce înseamnă călătoria în timp.

Deci eroul – profesorul de literatură Jacob Epping – ajunge în trecut în ziua de 9 septembrie 1958, iar uciderea lui Kennedy urmează să aibă loc în ziua de 22 noiembrie 1963. Adică trebuie să trăiască în lumea de altădată cinci ani. Așa că omul își ia o slujbă – și ce putea să facă un profesor, dacă nu să se angajeze ca profesor?

Și astfel, King ajunge la ceea ce știe el mai bine: să ne descrie un orășel, cu oameni buni și oameni răi, cu secrete și cu lucruri obișnuite…

De fapt, revine la unul dintre motivele principale ale operei sale: bărbații care molestează femei și copii. Dacă sunteți un cititor împătimit al lui King, vă veți aminti că tema apare chiar de la începutul carierei sale literare, în Shining.  Și întotdeauna King va încerca să ne transmită același mesaj: un individ care e în stare să lovească un copil sau o femeie este, de fapt, în stare de lucruri mult mai grave, este un criminal care n-a avut încă ocazia să ucidă, dar care o va face când împrejurările îi vor fi favorabile.

Reacționând în mod natural, Epping încearcă – în paralel cu viața sa obișnuită de profesor în lumea din trecut – să se lămurească dacă Oswald este cu adevărat asasinul președintelui. Descoperă o făptură jalnică, un individ ratat din toate punctele de vedere, fără opinii consecvente și care se consideră un neînțeles, o victimă a unui complot mondial menit să-l desconsidere. Cu o mamă terorizantă, înconjurat de falși prieteni și cu o soție adusă din Uniunea Sovietică (adică dispusă să-i înghită orice, ca să nu fie trimisă înapoi în țara de unde a venit), Oswald devine treptat un exemplu de mitocan, de individ care încearcă să-și ascundă inferioritatea morală și spirituală prin violență, bătând-o pe singura ființă care-i dependentă de el.

Nu știu dacă Lee Harvey Oswald – cel din realitate – era un astfel de om. Dar modul în care și l-a imaginat King se potrivește cu tipul de om capabil de crimă.

Povestea despre trecut a lui King se transformă într-o poveste despre veșnica tragedie omenească – cât de fragile sunt lucrurile bune și cât de vulnerabili sunt cei buni, în timp ce violența și urâciunea morală devin tot mai puternice, mai perene… iar repararea unui lucru rău implică apariția altor lucruri, și mai rele…

De fapt, încearcă să ne spună King, nu trecutul este problema. Tragediile acestuia s-au dus, ne-am obișnuit cu ele. Adevărata problemă este prezentul, este faptul că în jurul nostru există o mulțime de monștri, care pot oricând să treacă la atac..

Back to top