Dintotdeauna românii au avut o părere extraordinară despre ei înșiși, dar care rareori coincidea cu părerea străinilor sau a celor care îi evaluau profesional sau personal. Bref, ne place să avem un job bine plătit, să ni se recunoască meritele, să avansăm în funcție ca Făt-frumos, într-un an cât alții-n șapte, să nu ne deranjeze nimeni și să facem ce vrem. Probabil că suntem o națiune de manageri și atotștiutori suficienți. Dr ne lipsește miezul, așa cum veți vedea din studiul Valorile angajaților români, realizat de Dorin Bodea și publicat de Result.

Studiul a fost realizat în perioada 2011-2012 pe un eșantion de 1481 de participanți din toată țara (peste 92% cu studii superioare și peste 80% cu statut de angajați). Metoda de cercetare a constat în evaluarea importanței a 40 de valori atât pentru sine, cât și pentru ceilalți, pe o scală de la 1 la 7. Începem prin a ne întreba care sunt valorile centrale, împărtășite de majoritatea angajaților români? Care sunt valorile ideale ale majorității angajaților români? Care sunt valorile structurale, latente care ordonează și ierarhizează sistemul nostru de valori?

Valorile centrale ale angajatului român, împărtășite în cea mai mare măsură de sine și de ceilalți sunt: câștigul financiar, puterea, recunoașterea celorlalți, faima, avansarea, libertatea, liniștea și competiția. Valorile centrale ne arată faptul că majoritatea angajaților români le împărtășesc pe cele personale, de realizare a sinelui și mai puțin valorile morale și de realizare prin muncă. Cu alte cuvinte, sunt puternic prețuite valorile legate de „cine sunt eu“ și mai puțin cele legate de „ceea ce fac eu“.

Valorile ideale ale angajaților români, care stabilesc coordonatele a ceea ce este dezirabil pentru marea majoritate dintre ei, sunt: confidențialitatea, onestitatea, excelența, schimbarea și dezvoltarea profesională și personală. Valorile ideale reprezintă scopurile finale imaginate de majoritatea angajaților români, reprezentând „nordul“ pe busola acestora. Avem idealuri frumoase, dar suntem prea puțin dispuși să ni le îndeplinim. Poate că încă mai suntem tributari vremurilor nu demult apuse, în care statul făcea, dregea și dicta inclusiv parcursul profesional. Din ce văd eu în jur, nu sunt prea mulți cei dispuși să învețe continuu pentru a fi mai buni din punct de vedere profesional. Iar dacă tot ni se oferă cursuri de perfecționare, să fie pe gustul nostru: gratuite, cu scutire de la birou și eventual însoțite de un bonus de performanță.

Valorile structurale, latente ale angajaților români, care le explică și le influențează în cea mai mare măsură pe toate celelalte, sunt: excelența și perfecționismul, onestitatea și integritatea, afilierea și interdependența, puterea și faima, aventura și experimentarea. Valorile structurale ne dezvăluie că munca și moralitatea sunt printre cele mai puțin prețuite grupe de valori de către angajații români, deși au rolul esențial în structurarea întregului sistem de valori al acestora. Cu alte cuvinte, fiecare caută un job lejer, comod, în care implicarea să fie minimă, dar câștigul substanțial. Nu ne deranjează un șef indolent, care își măsoară echipa cu aceeași oca, dar unul exigent, care pretinde performanță, nu e prea ușor de urmat. Valorile structurale ne indică faptul că majoritatea angajaților români intuiesc ceea ce au de făcut, dar fac primul pas cu mare greutate. Nu suntem o țară de vizionari (pentru că nimeni nu îi încurajează – și aici am putea porni o discuție de la prăfuitul și rigidul sistem de educație), experiementele ne sperie puțin, dar nu ne-ar deranja un pic de celebritate – și acum înțelegem de ce revistele ieftine și vulgare încă se mai vând.

Nu ne simțim bine ca nație, asta este evident. Nu doar politic suntem în derivă, ci și social. O piață a muncii unde valorile sunt răsturnate nu are acum să funcționeze sănătos și să ridice economia. Așadar, trebuie să reflectăm la următoarele trei teme:

  1. Sistemul de valori al majorității angajaților români este dominat de sine și de material. Exprimarea și realizarea sinelui sunt valorile fundamentale, care definesc o realitate culturală cu reguli specifice, o cultură a prezentului, a importanței formei, a competiției, a obținerii de succes rapid și ușor. Succesul este imaginat de către majoritatea angajaților români prin valorile centrale.
  2. Diferența enormă dintre sine și ceilalți români (dintre modul în care se evaluează angajații români pe sine și modul în care îi evaluează pe ceilalți români) explică un blocaj de colaborare, de a construi ceva împreună.
  3. Împărtășirea scăzută a valorilor de realizare prin muncă și a celor morale poate explica în bună măsură problemele legate de performanță, cultura muncii angajaților români, concepția acestora cu privire la muncă și la obținerea de rezultate prin muncă.

„În rolul de manageri ne întrebăm adesea cum putem să stabilim un cadru și o cultură a performanței, cum putem să motivăm angajații pentru a determina o creștere durabilă a performanțelor lor. Speculând valorile centrale putem obține rezultate eficiente pe termen scurt. Dar pe termen mediu și lung nu facem altceva decât să forțăm o ruptură și mai mare între angajați, o centrare și mai accentuată pe sine, pe „cine sunt eu”. Așadar, în opinia noastră, alta e soluția. Pentru o cultură constructivă, bazată pe o performanța predictabilă, valorile structurale joacă rolul decisiv. Pentru orice manager cunoașterea și stimularea valorilor structurale poate fi soluția în construirea unei culturi bazate pe o performanță sustenabilă“, spune Dorin Bodea, autorul studiului.

Prin urmare, stimați micromanageri, încurajați-vă angajații să se exprime, să îndrpznească, să se implice, să știe că părerea lor contează, că soluțiile lor sunt ascultate, că pot contribui la schimbare și la progres. Faceți un pas înapoi și oferiți-le angajaților voștri loc de exprimare și experimentare. Rezultatele nu au cum să fie mai dezastruoase decât sunt acum.