Când vine vorba de literatura SF, ne apar în minte tot felul de autori americani, începând cu Asimov și Heinlein și terminând cu Orson Scott Card, G.R.R. Martin sau Dan Simmons. Apoi, după ce ne gândim mai bine, ne dăm seama că genul a fost inventat de doi europeni: Jules Verne și H. G. Wells. Că termenul robot a fost inventat de un ceh, Capek. Că există o serie de autori francezi de renume, printre care G. Klein, M. Jeury și S. Brussolo. Că există și autori din estul europei care sunt recunoscuți la nivel mondial: frații Strugațki din Rusia, St. Lem din Polonia și alții.  Iar în ultimul timp a început să devină tot mai apreciați – și traduși în Statele Unite – autori din Germania, Finlanda, Polonia sau Spania. Granițele culturale s-au extins și nu mai există n monopol american în privința literaturii SF. 

Printre cei care au  ajuns cunoscuți nu numai în țara lor se numără și spaniolul Felix J. Palma. La început a fost autorul al unor texte cu elemente fantastice   – și-a declarat în mod deschis admirația pentru Julio Cortazar, recunoscând influența acestuia – apoi Palma a început să scrie literatură SF, o literatură SF aparte, cu evidente modele livrești. Succesul textelor sale s-a materializat în numeroase premii literare, în traducerea cărților sale în peste treizeci de limbi și publicare acestora în numeroase țări, înclusiv în Statele Unite.

Ce a dus la un asemenea succes? Vom găsi explicația citind unul dintre romanele sale tradus în românește și publicat de editura TREI, Harta timpului, de Felix J. Palma.

Acțiunea cărții se desfășoară în epoca victoriană, în anul 1896. O epocă a progresului tehnic, a descoperirilor geografice, a imperiului britanic ce se întinsese pe toate continentele. Însă în perioada aceea, în care se părea că puterile omului sunt în stare să depășească orice limite, Andrew Harrington vrea să se sinucidă.

Andrew se îndrăgostise de o imagine, de o fată dintr-un tablou. Căutase fata aceea fără să cunoască odihna și, spre durerea sa, descoperise că pictorul folosise ca model o prostituată din Londra. Dragostea tânărului Harrington nu se împiedicase de-un obstacol ce i se păruse minor. Andrew se pregătea să rupă legăturile cu familia sa și cu mediul în care trăise până atunci, pentru a fi alături de Marie Kelly. Numai că dorința sa n-a putut fi îndeplinită: Marie a fost ucisă de ucigașul sadic cunoscut sub denumirea Jack Spuntecătorul! După trecerea câtorva ani, timp în care Andrew s-a lămurit că durerea provocată de moartea iubitei sale nu poate fi  alinată, tânărul Harrington a decis că nu are altă soluție decât sinuciderea.

Vărul său, Charles Winslow, îi sugeră atunci că ar exista o soluție și-l convinge să amâne gestul fatal: în Londra există compania Murray Time Travel, care organizează excursii în anul 2000, iar englezii din secolul al nouăsprezecilea puteau asista la lupta ultimilor oameni cu roboții care puseseră stăpânire pe Pământ! Ca urmare, cei doi se duc și discută cu patronul acelei societăți, rugându-l să-l ducă pe Andrew în trecut, în seara fatală în care Marie fusese ucisă, pentru a-l împiedica pe Spintecător să-i omoare iubita.

Din nefericire, domnul Murray le arată că el nu deținea o mașină a timpului, precum cea pe care o descrisese H. G. Wells în romanul său, apărut în urmă cu un an. Murray descoperise din întâmplare, în Africa, o metodă mai degrabă magică prin care putea să parcurgă un anumit traseu prin timp, cel care lega Londra anului 1896 de cea a anului 2000, fără a avea posibilitatea alegerii unui alt traseu…

Așa că verii nu au decât o singură soluție: să-l viziteze pe Wells și să-l întrebe dacă romanul său era o operă de ficțiune sau descria o mașinărie reală. Și, spre surprinderea lor, scriitorul recunoaște că deținea o mașină de călătorit în timp. Mai mult, e dispus s-o pună la dispoziția domnului Harrington, ca să-și salveze iubita!

Evident, Andrew se grăbește să se ducă în trecut, îl împușcă pe Jack Spintecătorul și se grăbește să se întoarcă înapoi. Spre uimirea sa, lumea în care se înapoiază e neschimbată, dar Wells îl lămurește: lumea în care Marie a scăpat cu viață este o lume alternativă, ea trăiește ș e fericită alături de Andrew cel din versiunea aceea a viitorului.

Andrew Harrington e mulțumit, renunță la sinucidere… dar noi, cititorii, vom afla că, de fapt, nu există nici o călătorie în trecut, că totul fusese o înscenare pregătită de Wells și de Charles, pentru a-l convinge pe Andrew să nu se sinucidă…

Și astfel începe aventura călătoriilor în timp – unele dovedindu-se simple înscenări, altele fiind lucruri mult mai complicate- aventuri în care eroul este G. H. Wells, cel care a inventat mașina timpului.

O poveste despre povești și despre cei care inventează povești, plină de acțiune, de răsturnări dramatice de situații… și de romantism. O poveste frumoasă, amuzantă uneori, profundă alteori, dar încântătoare, o poveste pe care o citești cu plăcere.