Cartea Claudiei Moscovici, Între două lumi, poate fi citită în mai multe registre de lectură. Mai întâi, este evident o operă de ficțiune. Dovadă stau poveștile de iubire atent construite, planurile alternante și personajele frumos alcătuite. Apoi, este un documentar despre România comunistă și chinurile emigrației din acea perioadă. Este un thriller pentru că acțiunea se intensifică brusc și descoperi că personaje pe care le vedeai frumoase și romantice pot fi crude și lipsite de scrupule.
Pentru un autor român este un roman îndrăzneț. Pentru un autor american de origine română este un roman necesar biografiei. Pentru că destinul Claudiei Moscovici se întrepătrunde cu cel al Irinei din carte, cel puțin în capitolele în care fetița suferă de dorul tatălui, rămas în Statele Unite, și este martoră la anevoiosul proces de acordare a permisiunii de a părăsi țara, pentru ea și mama ei. Tatăl Claudiei Moscovici, celebrul matematician Henri Moscovici, a așteptat doi ani ca autoritățile comuniste să îi permită întregirea familiei. Ca și personajul literar, Claudia Moscovici a fost despărțită de tată la 9 ani, și de restul familiei la 11 ani, când a putut emigra legal în Statele Unite.
Între două lumi nu este doar o saga de familie. Este un roman despre iubire, căci acesta este firul roșu care unește destinele tuturor personajelor. Dar nu este doar un roman de dragoste. Este un thriller politic, pentru că vorbește despre metodele de intimidare practicate de fosta securitate asupra celor care își ridicau vocea contra 
regimului Ceaușescu. Este un thriller clasic, pentru că are capitole scrise în stilul romanelor cu spioni ale lui John Le Carre.
Suntem la sfârșitul anilor 70 ai secolului trecut. În România lucrurile sunt din ce în ce mai întunecate. Orice oportunitate de plecare în străinătate este împlinirea unui vis de libertate. Radu, student și colaborator la Radio Europa Liberă o cunoaște pe Ioana la Paris, unde și ea studiază. Doar că este și agent acoperit al securității, în căutare de dizidenți români, iar el cade în plasă. Familia lui Radu – tatăl, mama, sora mai mică –, rămasă în țară, va suferi cumplit la aflarea veștii că el a dispărut. Torturat, șantajat și obligat să semneze o colaborare, Radu este aproape de capitulare. Culmea, îngerul păzitor al lui Radu și salvatorul lui se dovedește a fi artistul plastic Jean-Pierre, un agent dublu care vinde informații esticilor, dar lucrează și pentru CIA. Care e bucuroasă să îl primească și pe Radu. Iar el, din momentul acesta, devine personajul invocat, căci este o prezență puternică prin absență. Îl vom reîntâlni la final, într-o acțiune demnă de 007.
Ioana, femeia de care se îndrăgostise Radu, se întoarce în țară și suportă consecințele misiunii eșuate. Cade în dizgrație, iar situația i se înrăutățește dramatic. În plus, poartă copilul lui Radu, despre care el va afla peste mai bine de un deceniu.
Pilonul central al narațiunii este familia lui Radu – fiecare membru al ei este protagonistul unor capitole însemnate. Andrei, tatăl, pleacă în America și rămâne acolo, inițiind demersurile pentru reîntregirea familiei. Mama, Eva, este cea care rămâne să înfrunte mașinăria comunistă de tocat suflete și să îndeplinească formalitățile imposibile de emigrare. Irina, fiica cea mică, este eroina celor mai savuroase momente din roman și cred că este cel mai puternic personaj al cărții. Are destinul unui fluture, transformarea din fetița zvăpăiată în femeia misterioasă este miraculoasă. O veți reîntâlni la maturitate, trăind o frumoasă poveste de iubire alături de Paul, un bărbat care se redescoperă alături de ea.
Reîntregirea familiei aduce în prim-plan diferențele culturale între Est și Vest, între comunism și capitalism, între opresiune și libertate. Adaptarea e dificilă, uneori forțată, dar rezultatul este pe măsura așteptărilor. Dezrădăcinarea conduce la o așezare în locul potrivit, pentru împlinirea unui destin asumat.
Finalul cărții este foarte concentrat – din punctul meu de vedere ar fi putut fi o carte separată – și prezintă căderea comunismului în țările Europei de Est din perspectiva ajutorului occidental. Protagoniștii noștri se reunesc, își reanalizează alegerile și își aleg noul drum.
Iată, Între două lumi este și un roman despre alegeri, despre decizii și consecințe, despre asumarea destinului și despre resentimentele provocate de iubirile neîmplinite.