Să încep cu o mărturisire: Zafón este, în perioada aceasta, pe lista scurtă a autorilor mei favoriți. Are multă imaginație, e creativ, personajele lui sunt credibile și acțiunea cărților are o cadență perfectă, nu e nici lălăită, nici făcută pentru ecranizare (deși scriitorul e deja curtat de multe case de film pentru un astfel de demers).

Și nu sunt singura care îl admiră pe scriitorul spaniol. Părintele genului horror & mystery, Stephen King, spune despre Prizonierul cerului că este „un roman al splendorii şi al capcanelor, care la rîndul lor ascund alte şi alte capcane. În mîinile lui Carlos Ruiz Zafón, fiecare scenă împrumută aerul misterios din primele filme ale lui Orson Welles. Trebuie să fii cu adevărat romantic ca să-i poţi aprecia întreaga valoare, şi abia atunci lectura ta va fi excepţională“.

Prizonierul cerului, de Carlos Ruiz Zafón, cel de-al treilea volum din ciclul de romane început cu Umbra vîntului şi Jocul îngerului, este cea mai recentă apariție din colecţia Biblioteca Polirom. Dacă deja știți despre ce este vorba în precedentele volume, vă veți bucura să regăsiți aici misterioasa şi fascinanta lume din Cimitirul Cărţilor Uitate, aflat chiar în centrul vechi al Barcelonei. Zafón reușește să facă din cartea-obiect cartea-personaj, cartea-acțiune, cartea-pretext al unei întregi alte cărți.

Iată care este povestea din Prizonierul cerului: în dimineaţa de Crăciun a anului 1957, Daniel Sempere, cunoscutul protagonist (și un fel de alter ego al autorului, cred eu), se află singur în anticariatul tatălui său, când apare un personaj misterios. Care, fără să se gândească prea mult, cumpără unul dintre cele mai preţioase volume din magazin, o ediţie frumoasă, cu ilustraţii unice, din Contele de Monte-Cristo. Străinul lasă cartea cu o dedicație stranie pentru Fermin, prietenul și ajutorul lui Daniel. Acest dar declanșează confesiunea tulburătoare a lui Fermin, plină de fantome ale trecutului, păcate încă neiertate, aventuri uluitoare, presărate cu urmăriri, trădări, poveşti de iubire, evadări spectaculoase din temniţă, schimbări de identitate şi reîntoarceri din morţi care schimbă destinele tuturor. Vă spun, veți sta cu sufletul la gură până aflați care e deznodământul poveștii.

Carlos Ruiz Zafón este un fenomen literar excepțional. Cărţile sale au fost traduse în peste patruzeci de limbi şi au cucerit numeroase premii şi milioane de cititori de pe toate continentele.  Şi-a început cariera literară în 1993, cu o carte pentru copii, Prinţul din negură, pentru care i s-a decernat premiul Edebé. I-au urmat romanele Palatul de la Miazănoapte, Luminile din septembrie, Marina, Umbra vîntului, distins cu Prix du Meilleur Livre Étranger în 2004, finalist la Premiul pentru roman Fernando Lara (2001) şi Premiul Llibreter (2002) şi desemnat cea mai bună carte a anului 2002 de cititorii revistei La Vanguardia; în anul 2008 a apărut Jocul îngerului.