2011 a fost primul an în care s-au înregistrat vânzări consistente de eBooks și, ca să mă laud puțin cu colegii mei, această creștere s-a datorat și secțiunii de eBooks a elefant.ro, care până în prezent reunește cele mai noi titluri de la unele dintre cele mai importante edituri românești. Despre toate acestea am aflat la dezbaterea eBook – primul an al pieței de carte digitală din România i-a avut drept protagoniști pe Paul Balogh (Read Forward) – moderator, Vlad Puescu (Elefant.ro), Radu Apostoae (BookByte), Cristian Dinu (Read Forward) și Nikos Paschalakis (Digibooks4all).

„Librăria online elefant.ro are în prezent un portofoliu de 1000 de titluri în format electronic, cele mai multe aparținând editurilor Polirom – 260, Litera – 150, Humanitas – 139. Chiar dacă aceste edituri mari și altele, de mai mici dimensiuni, au înțeles importanța lansării concomitente a unui titlu în format tipărit și digital, există câțiva jucători mari din piața de carte care întârzie adoptarea acestei strategii. Printre aceștia se numără Rao, Curtea Veche, Art, Paralela 45“, a spus Vlad Puescu de la elefant.ro.

În România lucrurile sunt la început în domeniul cărților digitale, piața locală mai are ceva de lucru până să ajungă Franța, de exemplu, unde vânzările de carte în format electronic reprezintă 1,5% din totalul încasărilor industriei de publishing. Nikos Paschalakis spune că acest decalaj ar putea fi redus prin convingerea editurilor să vândă titlurile importante în ambele formate, cel clasic și cel modern. Însă aici este vorba nu doar de o strategie pentru viitor, ci și de eliminarea temerilor multora dintre editorii români, încă destul de slab documentați în privința securității fișierelor eBook.

Cristian Dinu spune că în mod ironic DRM (Digital Rights Management) este denumit astfel, pentru că de fapt pune niște piedici utilizatorilor. „Imaginați-vă că trebuie să intrați într-un magazin cu cheie și pentru fiecare departament ați mai avea nevoie de câte o cheie“. Soluția pentru viitor ar fi adoptarea unor sisteme mai dure de oprire a copierii, dar mai prietenoase cu utilizatorul. Se pare că Social DRM (soluția adoptată de Nemira și pe alocuri de elefant.ro) – adică personalizarea fișierului cumpărat cu numele utilizatorului – ar putea câștiga mai mult teren. Chiar dacă pare să încurajeze piratarea, Social DRM aduce vizibilitate, notorietate și publicitate produselor editoriale ale unor publisheri care altfel nu investesc prea mult în aceste zone.