Laureata Premiului Nobel pentru Literatură, Herta Müller, se întâlnește vineri seară cu publiculu FILIT în sala Teatrului Național Vasile Alecsandri din Iaşi.

Pentru Herta Müller această prezență la FILIT este o „recuperareׅ“, căci în 2013, cu puţin timp înainte de prima ediţie a festivalului, scriitoarea a suferit o intervenţie chirurgicală de urgenţă şi a anulat toate evenimentele până la finalul anului trecut.

Herta Müller s-a născut la 17 august 1953 în satul Niţchidorf din Banatul şvăbesc. A studiat germana şi româna la Universitatea din Timişoara, lucrând apoi ca traducătoare într-o fabrică şi ca profesoară. A intrat în vizorul Securităţii şi a început să fie persecutată după refuzul ei de colaborare şi în urma prieteniei cu membrii societăţii Aktionsgruppe Banat. În 1982 debutează cu volumul de povestiri Ţinuturile joase (Niederungen, Kriterion; Humanitas Fiction, 2012), masiv cenzurat, care va apărea în 1984 și în RFG. Din 1985 operele Hertei Müller au fost interzise în România. Presiunile tot mai puternice din partea Securităţii au forţat-o să emigreze în Germania în 1987, iar de atunci trăieşte la Berlin. Publică romane: Omul este un mare fazan pe lume (Der Mensch ist ein großer Fasan auf der Welt, 1986; Humanitas Fiction, 2011), Călătorie într-un picior (Reisende auf einem Bein, 1989; Humanitas Fiction, 2010), Încă de pe atunci vulpea era vânătorul (Der Fuchs war damals schon der Jäger, 1992; Humanitas Fiction, 2009), Herztier (Animalul inimii, 1994), Astăzi mai bine nu m-aş fi întâlnit cu mine însămi (Heute wär ich mir lieber nicht begegnet, 1997), Leagănul respiraţiei (Atemschaukel, 2009; Humanitas Fiction, 2010); volume de eseuri, între care Hunger und Seide (Foame şi mătase, 1995), Der König verneigt sich und tötet (Regele se înclină şi ucide, 2003) şi Mereu aceeaşi nea şi mereu acelaşi neică (Immer derselbe Schnee und immer derselbe Onkel, 2011; Humanitas Fiction, 2011), memoriile Mein Vaterland war ein Apfelkern (Patria mea era un sâmbure de măr, 2014), volume de povestiri, precum şi volume de poeme-colaj.

Este laureată a numeroase premii importante, printre care Premiul Kleist (1994), Premiul european pentru literatură Aristeion (1995), Premiul IMPAC Dublin (1998), Premiul pentru literatură al Fundaţiei Konrad Adenauer (2004). După ce a fost nominalizată pentru a treia oară, pe 8 octombrie 2009 i-a fost decernat Premiul Nobel pentru Literatură, pentru “densitatea poeziei şi sinceritatea prozei cu care a descris plastic universul dezdrădăcinaților”, fiind a douăsprezecea femeie care primeşte această distincţie.

Herta Müller este cel de-al treilea autor de notorietate mondială care urcă pe scena Teatrului Național, după David Lodge și 10289938_950508031642628_4840347511611388494_nGuillermo Arriaga. La prima seară am lipsit (ne)motivat, așa că vă invit să citiți aici ce a spus autorul britanic.

Cea de-a doua seară a aparținut autorului mexican Guillermo Arriaga. După o încălzire cu întrebări standard despre scris și literatură, despre misiunea scriitorului și sursele de inspirație, spre final Arriaga s-a dezlănțuit cu glume și povești cu tâlc.

Bref, este un autor care preferă să își folosească experiența de viață în scrierea romanelor, povestirilor și scenariilor sale. Recunoaște că nu știe niciodată unde îl duce o poveste, de la idea inițială și până la final se întâmplă ca totul să fie deturnat în altă direcție.

„Scriitorii au multe de spus, dar sunt situații în care lucrurile pur și simplu nu se leagă. Unele povești te bântuie ani în șir, până ce ai maturitatea să le așterni pe hârtie.“

O seară Arriaga agreabilă încheiată cu o prietenie frumoasă :).

Foto HM: adevarul.ro