O recenzie semnată de criticul literar Elena Lăsconi.

Moda thrillerului esoteric are o nouă vedetă, Danielle Trussoni, iar industria editorială a vampirilor are o concurenţă serioasă din acest an: îngerii căzuţi şi urmaşii lor trebuie să înfrunte propria damnare şi pe oamenii dornici să păstreze omenirea grav ameninţată pe parcursul mileniilor. Iată subiectul unui roman amplu (716 pagini), care, minune mare! – a fost tradus la noi chiar în anul apariţiei: Angelologia de Danielle Trussoni.

Ce este angelologia? Pandantul altei ştiinţe misterioase, demonologia, ea prilejuieşte o explorare absolut fascinantă a lumii îngerilor: povestea îngerilor căzuţi şi a celor rămaşi puri, funcţiile lor şi ierarhiile angelice. Autoarea se bizuie pe o documentare scrupuloasă: scrieri biblice şi istorice, cărţi medievale şi de mitologie greacă, tratate despre ierarhiile îngereşti.

Romanul se desfăşoară pe două planuri – prezent şi trecut (ce merge înapoi la ocupaţia nazistă, la timpurile biblice şi potopul lui Noe), acţiunea se bazează tot pe o căutare, de această dată personajul feminin, Evangeline, tânără călugăriţă în mănăstirea St. Rose, încredinţată măicuţelor din copilărie. Treptat, ea ajunge să afle istoria propriei familii legată de Societatea Angelologilor (cum putea lipsi societatea secretă dintr-un thriller esoteric?!) şi bătălia purtată cu nephilimii, fiinţe hibride, născute din îngerii căzuţi şi fiicele oamenilor, de o frumuseţe seducătoare şi o cruzime fără măsură.

Evangeline aude povestea celor două expediţii făcute de angelologi la distanţă de secole în Munţii Rodopi, unde potrivit legendelor şi tradiţiilor, au fost întemniţaţi Veghetorii, ca să recupereze obiectul cel mai primejdios pentru omenire: lira al cărei cântec i-ar putea elibera. Un amalgam de mituri şi simboluri au darul să fascineze: povestea lui Orfeu şi puterea magică a muzicii, rasa superioară de stăpâni ambiţionând să distrugă o umanitate considerată inferioară, iubiri nefericite între nephilimi şi pământene.

Romanul îşi creează şi o geografie mitică interesantă: Munţii Rodopi şi temniţa unde zac Veghetorii, Parisul anilor de război dominat de întuneric, mănăstirea însăşi cu arhitectura ei neobişnuită. Făpturile supraumane au parte de fastuoase descrieri, de multiple referinţe – de la Geneză la Sfântul Augustin şi Thomas d’Aquino. Nu lipseşte informaţia istorică, precum datele despre Abigail Rockefeller, binecunoscută ca mecena.

Suspansul romanului îl dau căutarea şi urmărirea, la care iau parte Evangeline şi un tânăr universitar specializat în istoria artei, călugăriţe şi angelologi, aici se vede amprenta şcolii americane de thriller: capcane, pistoale şi sânge din belşug, scene cinematografice de urmărire prin metrou, ca şi inevitabila idilă înfiripată între cei doi căutători ai adevărului ascuns de legende.

Farmecul şi subtilitatea romanului vin din altă parte, din poveştile prieteniei, ale iniţierii şi ale familiei: tribulaţiile unei prietenii ce leagă destinele fetelor, Celestine şi Gabriela, ca şi iniţierea lor în angelologie, iubirea pe care o poartă Evangeline tatălui ei, apoi drama nephilimilor supuşi degradării, ameninţaţi de boală şi moarte (oricât de răi şi cruzi ar fi, ei impresionează prin suferinţa pentru perfecţiunea şi frumuseţea pierdute).

Cu asemenea ingrediente, autoarea speră să capteze pe cititorii ciclului Harry Potter, care au ieşit din copilărie, publicul adolescentin fascinat de vampiri (nephilimii sunt şi ei biete făpturi damnate, plătind preţul nemuririi), ca şi pe lectorii de thriller esoteric, dornici de o poveste bună (altă societate ocultă? alt secret zguduind temeliile credinţei ori istoriei?)

Dacă adăugăm că şapte edituri au licitat pentru publicarea cărţii, că drepturile de ecranizare le-a obţinut compania de film Columbia, dar serios concurată de Universal, că Angelologia are final deschis, ce permite continuarea, că autoarea lucrează deja la a doua carte, Angelópolis, atunci Saga îngerilor începută cu acest roman are şanse foarte mari să detroneze vampirii!