Un interviu cu Kate Winslet, protagonista deja clasicului film Titanic, la lansarea versiunii 3D a peliculei:
Pentru presa vremii, filmarea Titanicului a fost la fel de interesantă ca și filmul în sine. Cum a fost perioada în care ați lucrat cu James Cameron?
Cu adevărat specială. Ne-a fost greu tuturor în perioada aceea în care trebuia să filmăm intensiv, să facem mai multe deodată, planificare la sânge, apă rece…patru luni am filmat doar noaptea. Vreau să spun că a fost cu adevărat dur. Dar n-a zis nimeni că va fi ușor. Să faci un film este dificil, tocmai de aceea eu nu lucrez continuu, pentru că este extenuant. Dar în același timp a fost absolut minunat. Toți acei oameni extraordinari din echipă, profesioniștii alături de care am jucat. Retrospectiv, simt că am fost foarte norocoasă pentru că am avut această experiență, pentru că am învățat foarte multe, chiar și în cele mai dificile momente. Erau o mulțime de zile în care ajungeam acasă și îmi spuneam „Doamne ce zi grea am avut!“. Dar am reușit. Cu toții am reușit.
A fost dificil să lucrați în condiții extreme și purtând corsetul?
A fost imposibil. Când sunt întrebată ce îmi amintesc cel mai acut, cele mai rele amintiri sunt cele despre cât de inconfortabil era să fac toate acele scene solicitante din punct de vedere fizic purtând corsetul. Nu era un amănunt. Era o structură solidă, acoperită de tot felul haine. Era personajul. Și trebuia să mă descurc cu el.
„Chimia“ cu Leonardo DiCaprio a venit natural?
Da, chiar așa și am fost foarte norocoși că s-a întâmplat. Ne-a salvat și faptul că nu am flirtat, nici măcar nu ne-a trecut prin minte așa ceva. Slavă Domnului că n-a fost cazul de scene jenante de flirt sau alte lucruri de genul acesta. Ne-am jucat partiturile și am fost foarte norocoși pentru că ne respectam foarte mult unul pe celălalt înainte de a începe să lucrăm împreună, iar acest respect a crescut pe măsură ce filmările înaintau și am rămas foarte apropiați de atunci.
Când vă vedeți remememorați acea perioadă?
Nu, chiar nu. Iar dacă unul începe, celălalt îl oprește.
V-ați gândit că o să apară Titanic în 3D?
A fost cu totul neașteptat. Jim Cameron m-a sunat acum vreo zece luni și m-a anunțat. Am fost uluită, nu mă gândisem deloc la asta. Nu sunt prea tehnică, așa că habar n-am cum se petrecere transformarea. Dar mi-am dat seama că astfel filmul devine foarte interesant pentru o nouă generație de tineri cinefili care vor avea această experiență la cinematograf. La final, după atâtea povești și speculații și curiozități, ce rămâne? Toate acestea nu mai contează. E un film incredibil, încântă publicul și îl emoționează, chiar și după atâția ani. Am auzit la vizionarea 3D jurnaliști care spuneau „l-am văzut de 14 ori până acum și tot mă mai face să plâng“ și mi s-a părut minunat că încă mai provoacă emoție.
Credeți că tehnologia 3D îmbogățește experiența vizionării Titanicului?
Tehnologia intensifică mai ales scenele din bărci, sporește tragismul. Te simți de parcă ai fi acolo, lângă ei, în barcă. Privești scena de dragoste și apoi simți intens momentul ciocnirii de iceberg și apa năvălind pe vapor. E foarte puternic; e ca și când ai participa la cursă în loc doar s-o privești.
Cât de important este Titanic pentru pop culture?
Cred că va rămâne un reper, 3D-ul îl ajută. Regenerarea imaginii și curățarea unor scene l-au relansat. E un clasic al tuturor timpurilor. E unic. Cred că va rezista, a făcut-o în ultimii 15 ani și va continua.
Interviu publicat cu sprijinul Odeon Cineplex