Ienibaharul a fost folosit timp de secole de mayași pentru îmbălsămarea trupurilor înalților prelați. Ienibaharul este cultivat în Jamaica, fiind cunoscut și sub numele de allspice, deoarece combină gusturile mai multor mirodenii.În secolul al XIX-lea, soldați ruși puneau boabe de ienibahar în cizme, pentru a le încălzi picioarele, pe durata marșurilor de iarnă.

Istoric: Boabele de ienibahar au fost denumite iniţial de către englezi allspice, deoarece combină gustul scorţişoarei, nucşoarei şi al cuişoarelor. Arabii l-au denumit piper franțuzesc, bulgarii bahar,  grecii bahari,  turcii ienibahar, portughezii piper jamaican. Cel mai bun ienibahar este cel produs în Jamaica.

Forma vegetativă de utilizare: Copacul de ienibahar este un arbore mereu verde, de o înălţime apreciabilă (10 metri), care produce fructe după 7 ani şi trăieşte peste 100 de ani. Florile sale albe se transformă în boabe, care sunt culese verzi, înainte de coacere. Sub formă pitică însă, copacul se aseamănă cu dafinul şi este interzis la export din Jamaica. Pentru că este o plantă dioică (plantă mascul şi plantă  femelă)  este  necesar ca cel puțin două plante să fie poziţionate alăturat pentru polenizare. Boabele verzi se lasă la fermentat în apă, apoi se usucă la soare până când coaja se încreţeşte şi devine maron deschis. Copacul de ienibahar se înrudeşte cu cel de cuişoare.

Indicaţii de utilizare: Mirosul de ienibahar este asemănător cu cel al cuişoarelor, însă are urme sesizabile de scorţişoară şi nucşoară, gustul fiind piperat şi uşor iute. În bucătăria din zona Caraibe este unul din cele mai importante condimente, fiind folosit în marinarea vânatului, a peştelui sau a cărnii de vită, la prepararea murăturilor, a pateurilor de vânat, iar în industria alimentară este utilizat la fabricarea unor mezeluri, în special a cârnaţilor după reţete germane. Deoarece conţine eugenol, poate fi utilizat ca deodorant în industria parfumurilor sau ca  agent  antimicrobian în alte diverse combinaţii cu alte extrase uleioase din plantele aromate. Sortimentele de lichioruri speciale (Benedictine, Stonsdorfer), conţin extract de ienibahar. Turta dulce de Nurenberg, cunoscută în întreagă Europă, este preparată şi ea cu pulbere de ienibahar.

Efectele terapeutice: Sunt asemănătoare cu cele descrise la capitolul privind cuişoarele, având în vedere faptul că acesta conţine eugenol.

Precauțiuni în utilizare: Este recomandat ca ienibaharul să fie consumat cu prudenţă de femeile însărcinate. Cantităţile ridicate de ulei de ienibahar pot provoca avortul.