Grecii antici închinau pătrunjelul Persefonei, în cadrul ritualurilor funerare. După creștinare, beneficiarul a devenit Sf. Petru, ca urmaș al lui Caron, păzitorul sufletelor. Se spunea despre el că aduce ghinion celui care îl folosește cu gânduri necurate. Tot la greci, câștigătorii competițiilor sportive primeau cununi din pătrunjel, iar curțile aveau la poartă tufe de pătrunjel.

O plantă aparent banală, pătrunjelul (Petroselinum) este şi el trecut în Capitulare de villis, edictul din anul 812 al lui Carol Magnus privind plantele aromate ce pot fi crescute şi folosite în mănăstirile secolului al IX-lea, fie sub forma tuberosum (rădăcinoase) sau crispus, frunze crețe. În afara Europei Centrale şi de sud, pătrunjelul este utilizat ca aromatizant şi în vestul Asiei, dar şi în Turcia, Liban, Siria şi Iordania (în humusul rece, produs din năut aromatizat). În zona Caucazului, Georgia este ţara în care pătrunjelul este deosebit de apreciat, formând în amestec cu măghiranul un bouquet garni foarte aromat.

Forma vegetativă de utilizare: Pătrunjelul se utilizează în alimentaţie atât sub formă de  frunze verzi sau uscate cât şi ca rădăcini, ambele forme fiind foarte apreciate în toată Europa. Uni autori fac comparaţia cu Asia sau China, unde pentru aceleaşi motive se utilizează, în locul pătrunjelului, coriandrul. Bouquet garni în Franța, Italia, Germania, România, conţine frunze de pătrunjel şi se introduce în preparate, mai ales în supe şi mâncăruri de legume, la sfârşitul perioadei de pregătire, pentru a-şi păstra aroma. Cartofii, fasolea, orezul, salatele verzi, toate pot fi asezonate cu frunze verzi de pătrunjel pentru aroma lor deosebită.

Ţările din Orientul Apropiat (Libanul, Siria, Iordania) utilizează şi apreciază foarte mult patrunjelul în forma sa verde. Seminţele de pătrunjel deosebit de aromate, pot fi folosite, dar cu multă precauţiune, deoarece sunt puternic diuretice şi forţează activitatea renală. La indivizii cu afecţiuni renale nu se recomandă folosirea seminţelor şi uneori nici a rădăcinilor de pătrunjel.

Efectele terapeutice: Cele două forme ale frunzelor de pătrunjel: creaţă (crispum) şi cea plată, obişnuită (napolitanum) sunt utilizate, aşa cum am menţionat anterior, în toată Europa.  Compușii organici responsabili de mirosul şi gustul lui sunt reprezentaţi de uleiurile esenţiale care au în compoziţie psoralenul şi angelicina, substanţe ce se găsesc în mod obişnuit în pătrunjel, dar şi în ţelină. Psoralenul ca substanţă izolată şi purificata este folosită în tratamentul psoriazisului, eczemelor şi vitiligo, deoarece psoralenul absoarbe cu putere ultravioletele. Psoralenul s-a dovedit a avea rezultate promiţătoare şi în tratamentul alopeciei. Trebuie avut în vedere că această substanţă creşte sensibilitatea tegumentelor expuse la lumina directă.

Valorile nutriţionale ale pătrunjelului sunt date de conţinutul sau în vitamina C: dublul necesarului zilnic; vitamina K: de 100 de ori mai mult decât necesarul zilnic; fierul: 50 % din necesarul zilnic. Mai conţine cantităţi relativ importante de calciu, magneziu, fosfor, potasiu, zinc. 

Herbologii germani, cei chinezi şi alte multe studii recente, recomandă ceaiul de pătrunjel  pentru controlul presiunii sanguine. Folosit sub formă de suc, vin sau frunze verzi în salate, pătrunjelul este considerat de unii autori un panaceu universal datorită cantităţilor semnificative de substanţe nutraceutice conţinute (proteine, aminoacizi, vitamine, săruri minerale esenţiale, enzime, antioxidanţi, uleiuri esenţiale).

Pe lângă aspectul nutriţional, la efectele benefice ale patrunjelului contribuie şi efectele fiziologice ale blocării balanţei ionice dintre sodiu şi potasiu, în favoarea potasiului, cu eliminarea unei cantităţi mărite de apă şi electroliţi (în principal sodiu), odată cu aceştia putând părăsi organismul şi alte substanţe potenţial dăunătoare.

Poate ca această ultima frază, referitoare la efectul fiziologic al pătrunjelului, ar trebui scrisă cu majuscule de culoare roşie, fiind o cale de o simplitate descurajantă pentru refacerea imediată a stării de sănătate a organismului (furocumarina şi concentraţia ridicată de potasiu par a fi responsabile de acest aspect).

Precauțiuni în utilizare: Datorită efectului său emenagog (activarea circulaţiei pelvine), pătrunjelul este contraindicat în alimentaţia femeilor însărcinate, putând stimula musculatura pelvină prematur.