Se pare că legiunile romane au adus, pentru prima oară salvia (Salvia officinalis) din Egipt. A fost numită salvia de către romani (în traducere a salva), pentru că era utilizată în diferite afecţiuni ale soldaţilor din trupele Imperiale din campaniile susţinute în Egipt. Cu aceeaşi reputaţie trece şi în Evul Mediu, în Imperiul Carolingian mănăstirile cultivându-o ca o plantă specială pentru tratamentul multor afecţiuni. Tot atunci salvia intră şi în bucătăriile claselor nobiliare, mai ales atunci când erau necesare anumite metode pentru fezandarea cărnii de vânat.

Forma vegetativă de utilizare: Salvia este o plantă comună, verde pe parcursul întregii veri, cu flori albastre deschis sau liliachiu, frunzele fiind aromate, cu uşoare mirosuri de piper şi uşor amare.  Picantă şi uşor amară, salvia este unul din condimentele clasice ale bucătăriei mediteraneene, începând de la banala mămăligă (polenta) cu salvie şi  brânză, până la  tortellini sau carnea tocată şi umpluturile pentru pui sau fazan. Este esenţială în prepararea sau marinarea cărnurilor grase. Se poate combina perfect cu rozmarinul, cimbrul, oregano, patrunjelul şi dafinul, toate constituind un amestec ideal pentru baițul de arome folosit îndeosebi la maturarea cărnurilor înainte de frigere (marinare).

Mai nou, atât britanicii cât şi germanii sau francezii folosesc salvia pentru aromatizarea cârnaţilor ce vor fi fripţi la grătar. Un ceai de salvie în căldura toridă a verii meridionale sau continental excesive, este o băutură aromată şi deosebit de plăcută. În cantităţi reduse şi friptă în ulei, salvia este un condiment deosebit de eficient în determinarea gustului final la alimentelor.

Efectele terapeutice: Salvia de la latinescul a vindeca, a salva, a fost folosită sute de ani în farmacopeea europeană  în mai toate unguentele recomandate pentru diferite afecţiuni, respectând recepturile elaborate de Galenus, Plinus sau Dioscoride. În farmacopeea modernă se recomandă salvia pentru efectul său antiinflamator, antifungic, astringent, antispastic, estrogenic şi hipoglicemic. Are eficiență și în Alzheimer, forma moderată. Frunzele de salvie conţin: acid tanic, acid oleic, acid ursolic, acid fumaric, acid clorogenic, acid cafeic, nicotinamidă, niacina, flavone, flavonoizi, glicozizi, substanţe estrogenice. Salvia are de asemenea un puternic efect inhibitor al acetil-colin-esterazei, mediatorul acetil-colinei cu rol de transmitere a influxului nervos, putând acţiona fie ca stimulant, fie că depresor al funcţiilor sistemului nervos central. Este de înţeles de ce bătrâna farmacopee europeană consideră salvia ca o „planta pentru care nu există bolnavi“.