Având la bază o poveste adevărată, Made in Sweden e un roman cu o intrigă bine condusă despre o bandă de infractori neobişnuiţi. Dar este şi o poveste despre familie, despre dragostea frăţească şi relaţia complicată dintre taţi şi fii. Presa scandinavă a elogiat romanul încă de la apariție:

Absolut nebunesc, absolut extravagant şi absolut fantastic: în plus, foarte bine documentat.  – Nordjyske Stiftstidende

Extrem de bine scris, palpitant, captivant, vesel, tulburător, emoţionat, îţi dă fiori şi-ţi îngheaţă sângele în vene – pur şi simplu spectaculos. Made in Sweden e o piesă de categorie grea. – Fredericia Dagblad

Structura e perfect cinematică: scene bine construite, dialoguri vii şi acţiune atent condusă. Tema educaţiei şi-a însuşirilor cu care ne naştem e abordată cu subtilitate. Odată ce-ai început să citeşti, nu te mai poţi opri! – Politiken

rtStefan Thunberg este unul dintre cei mai apreciați scenariști scandinavi. A colaborat la seriale de televiziune foarte populare, realizate după romanele lui Henning Mankell – Wallander – și Håkan NesserVan Veeteren, precum și la două dintre cele mai de succes filme suedeze ale ultimilor ani: Hamilton și Jägarna 2. În timp ce Thunberg s-a afirmat ca scenarist, ceilalți membri ai familiei au devenit cunoscuți dintr-un motiv cu totul diferit: tatăl și frații săi au fost cei mai vestiți spărgători de bănci din Suedia, porecliți Militäarligan (Liga Militară) de către mass-media. Made in Sweden este romanul de debut al lui Stefan Thunberg.

 

Anders Roslund este jurnalist de investigații, câștigător al mai multor premii și unul dintre cei mai de succes scriitori scandinavi contemporani de romane polițiste. Roslund se află pe lista New York Times a celor mai bine vânduți autori, împreună cu Borge Hellström, alături de care a primit numeroase premii importante, printre care CWA International Dagger, Glass Key și premiul Academiei Suedeze acordat scriitorilor de romane polițieste. Cărțile lor depășesc cinci milioane de exemplare vândute, iar în studiourile de film de la Hollywood, dar și în cele europene, se află în producție filme și seriale de televiziune bazate pe romanele lor. Made in Sweden este cel de-al șaptelea roman al lui Anders Roslund și primul pe care l-a scris în colaborare cu Stefan Thunberg.

 

Iată un dialog în exclusivitate despre o poveste care cu siguranță va face înconjurul planetei:

 

Anders Roslund: A scrie un roman bazat pe fapte reale înseamnă a distruge realitatea și apoi a o reface, iar singurul mod în care acest lucru poate fi înfăptuit este de a găsi pulsul romanului: conflictul central care conduce spre inevitabilul sfârșit. Așadar, Stefan, care este pulsul acestui roman?

Stefan Thunberg: Un eveniment care m-a urmărit timp de mai bine de 20 de ani. Era 23 decembrie, cu o zi înaintea vacanței de Crăciun, și poliția urmărea trei jefuitori de bănci pe un viscol aprig, după ce aceștia își abandonaseră mașina cu care fugiseră într-un șanț. Când am văzut asta la știri, am știut imediat că doi dintre ei erau fratele meu mai mare și prietenul meu din copilărie – dar treptat mi-am dat seama că al treilea trebuie să fie tatăl meu. Nu puteam înțelege cum fratele și tatăl meu deciseseră, după ani de conflicte, să jefuiască o bancă împreună – ultimul atac armat comis de ”Liga Militară”. În acea seară și pe acel viscol, ei au fugit într-o pădure și, pe măsură ce lațul se strângea, s-au ascuns, epuizați, într-o căsuță de vacanță abandonată. Înconjurați de cei mai buni polițiști, neavând nicio cale de scăpare, tatăl și fiul au trebuit să rezolve conflictul care-i urmărise de-a lungul întregii vieți – de-a lungul întregii mele vieți. Ce și-or fi spus unul altuia în decursul acelor ore, înainte ca poliția să dea cu gaz lacrimogen și să ia cu asalt casa de vacanță?

 

A.R.: Când ai aflat prima dată cu ce se ocupau frații tăi?

S.T.: Eram de față când plănuiau să dea spargerea la depozitul de armament. Venisem la apartamentul fratelui meu și i-am găsit pe ceilalți mâncând pizza și discutând despre cea mai bună metodă de a străpunge o podea de beton. După aceea, la început, se opreau dacă mă aflam prin preajmă, dar, în curând, pur și simplu continuau de parcă eram implicat în asta. La urma urmei, făceam parte din familie: între noi, frații, nu existau niciodată secrete. Și apoi, după ce comiseseră primul jaf armat, stăteam acolo pe canapea, iar ei se felicitau, plini de adrenalină, și urmăream la televizor căutările poliției, în timp ce dădeam gata o ladă de bere Kronenbourg. Poate suna ciudat, dar așa am fost crescuți de tatăl nostru – să nu trădăm niciodată pe cineva din familie.

 

A.R.: Care dintre personajele principale este inventat și care este inspirat din realitate?

S.T.: Cei trei frați, tatăl și mama din roman sunt cu toții inspirați din realitate. Jasper este un personaj fictiv, deși anumite caracteristici ale sale sunt inspirate de doi prieteni care au participat la unele jafuri, dar nu la toate. Ei nu mi-au fost prieteni din copilărie, așa cum se descrie în roman. De asemenea, în pareta cărții denumită ”Prezent”, Jasper are un rol dramatic, ce nu corespunde cu realitatea. Personajul reprezintă alienarea, cineva care nu va fi respectat și nu va fi niciodată acceptat să facă parte din frăție și, prin urmare, este folosit de Leo pentru a îndeplini sarcinile pe care nu dorește să le dea fraților săi mai mici. Prezența lui în poveste arată foarte clar că legăturile dintre frați sunt mai puternice decât orice altceva – la bine și la greu – și asta mărește prăpastia atunci când legăturile se rup. Anneli este un personaj inventat, mai ales situația familială dinainte de a-l cunoaște pe Leo. Fiul ei, Sebastian, este inspirat de mai mulți puști. John și Sam Broncks sunt personaje fictive, construite pentru a prezenta adevărata muncă a polițiștilor, însă și ca o reflecție a situației lui Leo.

 

A.R.: Dar locul și timpul acțiunii?

S.T.: Nu am schimbat niciun loc, atât în partea despre copilărie, cât și în cea despre prezent, dar am eliminat anumite locații și am comprimat scurgerea timpului – jafurile din carte se desfășoară în decursul a 14 luni, dar în realitate au fost 26 de luni.

 

A.R.: Ți-a fost greu să scrii despre copilăria ta?

S.T.: Din contră, aspectul legat de copilărie mi-a oferit posibilitatea de a lua parte la poveste, fără a fi prezentat ca unul dintre personaje. Experiența și înfățișarea mea au fost transmise fraților mei, în carte, mai ales lui Felix, deoarece în realitate eu sunt mai apropiat de vârsta lui Leo și, prin urmare, eu eram cel care trăia lucrurile prin care trece Felix în roman: eu eram cel care stătea întins pe covor, urmărindu-i pe tatăl și pe fratele meu cum fac cocktailuri Molotov, pentru a le arunca în casa unde se ascundea mama mea. Așadar, situațiile din părțile despre copilărie nu sunt mai puțin adevărate, din contră, acel conflict dintre tată și fiu, pe care l-am observat atât de bine în realitate, reprezintă adevărul inerent al deznodământului cărții, ani mai târziu, în acea furtună de zăpadă.

 

A.R.: Care au fost, din punctul tău de vedere, cele mai importante evenimente pe care noi le-am schimbat, față de cum s-au petrecut în realitate?

S.T.: Nu am mers într-o direcție complet diferită, dar, bineînțeles că mai sunt și deosebiri: cum și de ce fața zâmbitoare a fost împușcată prin geamul de siguranță al băncii, implicarea lui Anneli, deoarece, în realitate, persoana care a inspirat acest personaj a condus mașina de fugă de mai multe ori decât personajul din carte; majoritatea bombelor, atât cele care au fost folosite la jefuirea băncii, cât și cele pe care Jasper le-a explodat în mod intenționat – o acuzație adusă în instanță, dar de care infractorul în cauză nu a fost găsit vinovat.

Foto autori: roslung-thunberg.com