Miercuri, 11 februarie, de la ora 19.00, în Club A, va avea loc întâlnirea cu scriitorul Matei Vişniec, în cadrul Cafenelei critice. Invitatul lui Ion Bogdan Lefter va vorbi nu doar despre volumul Negustorul de începuturi de roman, apărut la editura Cartea Românească, ci despre întregul său traseu biografic şi scriitoricesc.

visniecNegustorul de începuturi de roman, de Matei Vişniec este câştigătorul Premiului literar „Augustin Frăţilă” – romanul anului 2013, acordat de Philip Morris Trading.

Matei Vişniec s‑a remarcat în anii ’80 ca poet, apoi ca dramaturg ale cărui piese, cu largă circulaţie în mediul literar, sunt interzise pe scenele profesioniste. În 1987 părăseşte România şi se stabileşte în Franţa, unde lucrează pentru Radio France Internationale. Piesele sale în limba franceză apar la Actes Sud‑Papier, L’Harmattan, Lansman, Crater, L’Espace d’un instant.

Numele său figurează pe afişe teatrale în peste 30 de ţări. În ultimii ani, Matei Vişniec s-a remarcat şi ca romancier. Dintre volumele publicate: Omul‑pubelăFemeia ca un cîmp de luptă (2006), Păianjenul în rană (2007), Groapa din tavan (2007), Sindromul de panică în Oraşul Luminilor (2009, 2012; roman distins cu Premiul revistei Observator cultural), Domnul K. eliberat (2010; volum nominalizat la Premiul Naţional de Proză al Ziarului de Iaşi), La masă cu Marx (2011), Dezordinea preventivă (2011), Cabaretul cuvintelor (2012).

Romanul Negustorul de începuturi de roman a fost distins cu Premiul Naţional de Proză al Ziarului de Iaşi şi Premiul liceenilor pentru cea mai îndrăgită carte apărută în 2013, în cadrul Festivalului Internaţional de Literatură şi Traducere (FILIT Iaşi, 2014), şi a fost nominalizat la Premiile revistei Observator cultural.

Să nu fiţi uimiţi dacă într-o bună zi librăriile nu vor mai vinde romane, ci computere concepute să scrie romane, în funcţie de fantasmele dumneavoastră secrete. Absolut nimeni nu va mai fi interesat de cărţile altuia, ne vom citi propriile noastre romane, coman-date dispozitivelor personale de scris autoficţiune. Toţi vom fi scriitori. Talentul nu va mai fi un privilegiu. Iar cei mai vanitoşi sau mai frustraţi dintre noi vor încerca, poate, să angajeze şi cîte o fiinţă umană căreia să-i ceară să citească romanele scrise în numele nostru de către softuri sofisticate. Aceşti „cititori de profesie” – ei înşişi scriitori, la rîndul lor – vor fi atît de rari, încît vor cere să fie plătiţi foarte scump, iar uneori, chiar cu preţul vieţii.