În perioada 16 – 18 septembrie, scriitorul Cristian Teodorescu participă la un turneu de lansări organizat cu prilejul recentei apariţii în limba polonă a romanului Medgidia, oraşul de apoi (Cartea Românească, 2009; Polirom, 2012), publicat la editurile Amaltea/ATUT, în traducerea Radosławei Janowska-Lascar.
Institutul Cultural Român de la Varşovia şi editurile Amaltea/ATUT vor organiza o serie de întîlniri cu publicul, cu participarea scriitorului şi a traducătoarei. Lansarile vor avea loc la Cracovia, Wrocław şi Varşovia.
În anii ̓40 ai secolului trecut, în Medgidia totul este calm și fiecare pare să-și vadă de treburile lui, pînă cînd ecoul războiului ajunge și aici. Micul tîrg este brusc însuflețit de pasiuni omenești și de lupte politice cu mize mai mici sau mai mari. În decorul său autorul „filmează”, cu maximă acuitate și fidelitate a imaginii, secvențe memorabile din vremea războiului, a rebeliunii legionare ori a ocupației sovietice. Mersul implacabil al istoriei se reflectă, amplificat pînă la teroare sau chiar pînă la grotesc, în viața locuitorilor, schimbîndu-le uneori definitiv destinul.
Cristian Teodorescu din Medgidia, de profesie croitor literar, a tăiat o bucată din Dobrogea şi a făcut din ea un costum impecabil, aşa cum se purta pe vremea marilor scriitori. Trebuie spus ca Dobrogea are stofă, iar cine nu ştie nimic despre cum poţi rămîne fermecat de praful, apele, oamenii şi de infinitele ei poveşti are acum o bună ocazie să afle. Cele o sută de triburi ale Dobrogei fac împreună un mic Babilon fratern şi işi trăiesc, netulburate, tihna de o mie de ani. Teodorescu a avut noroc şi le-a fotografiat în secunda miraculoasa a copilariei lui. După aceste imagini rare a cusut apoi o carte extraordinară, ajunsă la modă încă din tipar. (Doru Bușcu)
Medgidia, orașul de apoi a fost distins în 2010 cu Premiul Național de Proză al Ziarului de Iași, Premiul pentru Proză al Uniunii Scriitorilor din România şi Premiul pentru cel mai valoros roman, în cadrul Colocviilor Romanului Românesc, Alba Iulia.
Cristian Teodorescu s-a născut la Medgidia, în 1954. A absolvit Facultatea de Filologie, secţia română-engleză, a Universităţii din Bucureşti. A început să scrie proză de la 14 ani, pentru revista Vînătorul şi pescarul sportiv. A debutat editorial în antologia Desant ᾽83 (Cartea Românească, 1983). În 1985 îi apare volumul de povestiri Maestrul de lumini, la Editura Cartea Românească (reeditat în 2005), urmat în 1988 de romanul Tainele inimei, la aceeaşi editură. În 1991 publică la Editura Alex Faust repovestit băieţilor mei, Petre şi Matei, apoi Povestiri din lumea nouă (RAO, 1996), Îngerul de la benzinărie (povestiri, Paralela 45, 2002), Maestrul de lumini şi alte povestiri (Curtea Veche, 2005) şi romanul Medgidia, oraşul de apoi (Cartea Românească, 2009; Polirom, 2012). Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor (1986), Premiul Academiei Române (1990), Premiul pentru proză scurtă al USR (1997), Premiul pentru roman al USR (2010) şi alte cîteva premii ale unor ziare şi reviste. Povestirile sale au fost traduse în Olanda, Franţa, Statele Unite, Muntenegru, Polonia şi Ungaria.