10 cărţi de suflet? Cum? Aşa, în general? Uf… E ca şi cum m-aţi întreba de 10 dimineţi în care m-am simţit cel mai fain…
Să încercăm, totuşi. Scriu repede primele 10 cărţi care-mi vin în minte şi care mi-au plăcut foarte tare, excluzînd scriitorii români (deci şi pe cei din familie), ca să nu-mi supăr prietenii (ordinea – aleatorie, fireşte):
Panorama poeziei universale contemporane de A.E. Baconsky: Aici am descoperit poezia… altfel, citind-o, m-am simţit fericit; apoi am tot revenit la ea, citind din ea pe sărite, o carte… pe viaţă!
Opere de Daniil Harms: Un scriitor incredibil de consistent, citind orice carte de-a sa, ai impresia că ai în faţă o antologie, o super selecţie. Primul scriitor din care am tradus, de plăcere, dar şi pentru prietenii care nu ştiu rusa. Apoi am tradus şi la rugămintea unei edituri (toată proza dramatică a lui Harms), înainte să apară la Polirom, la anu’ se vor împlini cei 10 ani cedaţi şi pierduţi, apoi o voi publica la o editură adevărată.
Moscova-Petuşki de Venedikt Erofeev: O am şi am citit-o în rusă, iar cînd am găsit-o în română – nu m-am putut abţine să n-o cumpăr! Dacă vă faceţi un raft cu perlele literaturii universale – Moscova-Petuşki trebuie să fie acolo.
Dimineaţa lunetistului de Vladimir Sorokin: E cam cel mai tare scriitor rus contemporan, am citit tot ce-a scris şi am şi tradus vreo 3 cărţi, dar în proza lui scurtă se află tot ce va scrie după aceea, Dimineaţa lunetistului fiind antologia lui de proză scurtă, publicată la noi de Paralela 45.
Platforma de Michel Houellebecq: Un roman excepţional, iar Houellebecq nu e doar un maestru al pesimismului existenţial, ci şi unul din cei mai buni şi mai originali scriitori contemporani. Unul din romanele pe care un om trebuie să le citească în cursul vieţii, e adevărat că e de dorit să i se întîmple asta pe la 40 de ani, vîrsta naratorului homodiegetic.
Patologii de Zahar Prilepin: Un roman foarte bun, foarte tare, foarte complex, foarte bine scris şi impecabil structurat. În Patologii Prilepin e şi foarte tandru, şi foarte crud, după scenele de dragoste urmând scene hiper-realiste de război, cu descrieri amănunţite, „la firul ierbii”, cum ar veni, cu lupa în mîini, camera de filmat fiind în fruntea personajului principal – de acolo vede şi cititorul ce se întîmplă, nu numai personajul. O carte pe care v-o recomand insistent, existenţa ei fiind o fericire, cum spune Victor Pelevin, unul din cei mai în vogă scriitori ruşi dinaintea lui Prilepin; şi celălalt mare scriitor rus contemporan, Vladimir Sorokin, a declarat că-i place Prilepin. Va apărea în cel mai scurt timp şi-n limba română.
Bîntuiţii de Chuk Palahniuk: De fapt, îmi place Palahniuk! Recomand toate cărţile lui.
Cinci fluvii ale vieţii de Victor Erofeev: De fapt, îmi place Erofeev! Dar ţin mai mult la Cinci fluvii ale vieţii, fiind tradusă de mine.
Pe drum de Jack Kerouac: Un roman care se citeşte aşa cum s-a scris – cu mare plăcere şi din mers, o carte pe care nu poţi să n-o recomanzi.
V-am avertizat că n-o să pot respecta regulile… nu pot să vă mai recomand doar o carte. Hai să completez acest loc 10… numai cu 10 titluri: Tropicele lui Henry Miller, Tunelul – Sabato, De veghe în lanul de secară – Salinger, Audiţia – Ryu Murakami, Un veac de singurătate – Marquez, Elogiu mamei vitrege – Llosa, Structura liricii moderne – Hugo Friedrich, Luni de fiere – Pascal Bruckner, orice din Eugene Ionesco, orice din E.A. Poe ş.a.m.d.
Lectură plăcută şi utilă!