N-ați mai auzit până acum de Oana Orlea, dacă aveți sub 40 de ani. Nu știți câtă durere și câte traume ascunde culegerea de texte scurte Întâlniri pe muchie de cuţit. O serie de 47 de texte pe tema întâlnirii, a opresiunii, a iubirilor secrete. Povestiri frumoase, uneori ţinându-te cu sufletul la gură, în care recunoaştem amprenta trecutului, angoasele şi trăirile unei femei pline de pasiune. […] În câteva cuvinte, totul este spus, despre prostia crasă, despre sufocare şi dorinţa de a distruge toate zăgazurile. Un volum apărut la Corint și lansat vineri la Gaudeamus 2011.
Oana Orlea este pseudonimul de scriitoare al doamnei Maria-Ioana Cantacuzino, descendentă dintr-o familie aristocrată, nepoată a Mariei Rosetti-Enescu (prinţesă Cantacuzino) şi a lui George Enescu. O experienţă de viaţă, nedreaptă şi traumatizantă – elevă de liceu, este arestată şi condamnată pentru distribuire de manifeste împotriva regimului comunist instalat în România –, îi marchează existenţa şi drumul ca scriitoare. Debutul literar datează din 1968, când publică, în ţară, scrierea Calul de duminică (Editura pentru Literatură). Urmează alte şase cărţi – Ţestoasa portocalie, Numele cu care strigi, Pietre la ţărm, Competiţia, Cerc de dragoste, Un bărbat in randul lumii – publicate la Cartea Românească, Junimea.
Din 1980, locuieşte în Franţa, unde continuă să scrie şi să publice, dar în limba franceză. Primul său roman scris în franceză apare în 1986, la Editions du Seuil şi poartă titlul Un Sosie en cavale. La aceeaşi editură, în 1991, este publicată cartea Les Annees volees, cu subtitlul Dans le goulag roumain a seize ans, iar în 2007, la Editura Gallimard/ L’Arpenteur, volumul de proze scurte Rencontres sur le fil du rasoir (tradus acum la Corint).