Trăim într-o lume în care, pe măsură ce cunoaşterea şi tehnologia avansează către niveluri altădată de neimaginat, se adâncesc şi misterele şi întrebările fără răspuns. În special trecutul, parcă, refuză să se deschidă în totalitate înţelegerii noastre, fiecare răspuns pe care îl căpătăm ascunzând o nouă întrebare.

Pe acest fond, s-a născut o foarte interesantă şi incitantă literatură, care îmbină romanul poliţist cu detectivistica istorică şi culturală. Unul dintre cei mai cunoscuţi maeştri ai genului este Steve Berry, autor, între altele, al unei foarte populare serii, cunoscute sub numele personajului ei principal, şi anume Cotton Malone.

Romanul Răzbunare la Paris, apărut în limba engleză în 2009, face parte din seria Cotton Malone. Popularul detectiv – fost funcţionar în cadrul Departamentului Justiţiei – este purtat de evenimente, pe firul unei anchete care îl poartă din Copenhaga la Londra şi de acolo la Paris, în căutarea unei revelaţii care să îl ajute să dezlege un ghem foarte încâlcit de probleme.

Concret, romanul debutează cu un Cotton Malone pensionar şi librar în Copenhaga. Fostul detectiv este însă atras pe traseul unei complicate anchete, de către un tânăr agent al Serviciului Secret american, care se refugiază, urmărit de nişte misterioşi asasini, în librăria lui Malone.

Ulterior, Malone este atras şi mai adânc în intrigă, atunci când prietenul său danez, milionarul Henrik Thorvaldsen (de la care cumpărase librăria în care se retrăsese după pensionare), îi dezvăluie planurile Clubului de la Paris: o organizaţie informală de multi-milionari, care îşi propuneau să controleze economia mondială, folosindu-se de un tezaur ocult rămas de la Napoleon Bonaparte, pe care acesta refuzase să îl predea englezilor şi pe care Clubul dorea şi era pe cale să pună mâna, dacă nu cumva o şi făcuse deja.

Căutarea asasinilor aflaţi pe urmele tânărului agent din Copenhaga se transformă, astfel, împletindu-se cu o incursiune în moştenirea ocultă a lui Napoleon. Împăratul, în cuceririle sale, adunase comori nenumărate, atât materiale, cât şi spirituale. Exilându-l în insula Sfânta Elena, englezii au sperat că acesta le va dezvălui secretul comori sale, însă împăratul a murit fără ca acest secret să fie revelat.

În realitate, după cum va constata cititorul, romanul pendulează cu multă măiestrie între ocultism şi intriga poliţistă. Căci Thorvaldsen nu dorea neapărat salvarea economiei mondiale din mâinile rapacilor membri ai Clubului de la Paris, ci să se răzbune pe unul dintre aceştia, care îi asasinase fiul. Ceea ce îl pune pe Cotton Malone într-o postură deloc comodă: aceea de a alege între mai multe valori morale, între datorie şi prietenie, între responsabilitatea faţă de soarta omenirii şi simţul justiţiar. O alegere extrem de dificilă, chiar şi pentru cineva care nu trebuie să îşi pună în joc propria existenţă, ca detectivul. Silit să fie duplicitar, Cotton Malone se străduieşte să nu se lase dominat de schizoidia în care trăieşte şi să nu uite valorile pe care jurase să le apere.

Nu-i de mirare că un asemenea scriitor se bucură de un succes mondial, Steve Berry fiind tradus în peste 40 de limbi. Nu avem de-a face cu un clasic roman poliţist, ci cu un roman complex, în care, pe trunchiul intrigii poliţiste, sunt altoite, în cel mai deplin spirit postmodern, o intrigă morală şi istorică, apoi una ocultă şi o alta, psihologică, într-o naraţiune superb scrisă (şi excelent tradusă în româneşte).