Trăiește slab, gurmand și sănătos, cu subtitlul Dieta neopaleolitică, a gastronomului francez Romain Gagnon publicată în anul 2004, a făcut o excelentă impresie la prima publicare, în primul rând pentru că era scrisă de un inginer gastronom care a privit cu ochi critic teoriile de multe ori sterile ale nutriționiștilor marginali și apoi pentru că a încercat să descrie paradoxul american: o națiune cu grad ridicat de educație având în plus și posibilități financiare pentru a se hrăni foarte bine. De ce apare însă ca națiunea cu cel mai ridicat procent procent de obezitate al planetei?

Paradoxul francez îl cunoaștem: vinul roșu cu conținut ridicat de polifenoli (resveratrol), însoțit de grăsimi saturate cât mai multe (aprox. 8 kg de unt/an/ persoană), brânzeturi foarte diverse cu conținut ridicat de grăsimi – peste 42%), un regim ce pare nesănătos și totuși numărul celor cu afecțiuni cardiovasculare este cu mult mai redus față de celelalte națiuni europene.  Obezitatea ca boală a secolului nostru nu vine, după părerea autorului, decât dintr-un singur spațiu: cel al alimentelor cu indice glicemic ridicat, asociat cu carența de fibre și nivelul ridicat de ingestie al grăsimilor hidrogenate (margarină sau derivații ce au devenit “grăsime de lucru”  în întreaga industrie alimentară).

Primim un sfat valoros: „Fugiți de dieta de slăbire ca de ciumă; dacă vreți însă să slăbiți va fi după o cursă dureroasă, iar la final vei fi mai puțin sănătos/sănătoasă și vei considera că de multe ori existența ta se pare a fi mizerabilă“.

Cea mai mare parte a grăsimii excedentare a corpului nu provine din grăsimea alimentelor ingerate, ci din glucidele acestora. Privind indicele glicemic (I.G.) total (cantitatea de zahăr din respectivul aliment) la o felie de pâine integrală (35 g glucide – I.G.=35), tartinată cu dulceață (18 g glucide – I.G.=55) vom avea un indice glicemic final de aprox. 40. Referitor la glucide, autorul folosește termenii de glucide bune și glucide rele. Pentru glucidele rele ne dă un sfat: „Ia un sac de gunoi, deschide-l larg și aruncă înăuntru toate cerealele tale crocante, băuturile carbogazoase, chipsurile, crochetele, pufuleții, bomboanele, brioșele, produsele de patiserie și prăjiturile industriale“. Băuturile dietetice, chiar fără zahăr, provoacă reacție insulinică exagerată. Susținem opinia autorului și constatăm că într-adevăr am început să exagerăm referitor la consumul de zahăr rafinat. Dacă la începutul secolului trecut (1900-1920) consumul de zahăr  pe cap de locuitor al Europei era de 0,5 kg/an, în 2010 acesta a ajuns la 35 kg/an. Ne place ca tot ce mâncăm să fie dulce, iar industria alimentară are grijă să ne ofere produse din ce în ce mai dulci și mai aromate. Nu ne mai putem abține decât atunci când deja este prea târziu. Când producătorii industriali prezintă în reclame artistic realizate și agresive chipsurile sau margarina lăudându-le că nu au colesterol fac dovada unei „ipocrizii dezgustătoare“. Aici cauza nu o reprezintă colesterolul, ci grăsimile trans (hidrogenate) responsabile de creșterea exagerată a colesterolului. Ne putem într-adevăr îndoi de toate afirmațiile specialiștilor din industria alimentară mai ales pentru că 80% din totalul colesterolului este secretat de ficat pentru propriile nevoi fiziologice și doar 20% provin din alimente. Ce rost are atunci să afirmăm mereu „aliment cu conținut scăzut sau fără colesterol“? Se ascunde de fapt efectul grăsimilor hidrogenate asupra lipidelor cu densitate scăzută sau foarte scăzută (LDL și VLDL), practic grăsimi ce plutesc periculos în sânge.

La final autorul prezintă o listă de alimente cu indice glicemic (cantitatea de zahăr raportată  la 100  grame de produs) pe trei categorii de surse alimentare: sarcină redusă, medie și mare. Cele mai nocive sunt cuprinse în grupa cerealelor expandate (gen pufuleți), a porumbului (cornflakes), orezul alb, orezul sălbatic, cușcuș, morcovii fierți, piureul de cartofi. Aceste alimente ar trebui să dispară din hrana noastră zilnică începând din acest moment, dacă dorim să nu ne mai punem problema supraponderabilității sau a obezității. Bineînțeles că, în mod direct, volumul alimentelor ingerate rămâne esențial: un sandviș în baghetă (subway) sau  porțiile large, extralarge sau jumbo, specifice fastfood-urilor americane (și nu numai) ne pot transforma în timp scurt în saci de grăsime cu consecințele cunoscute. Ideile și mai ales recomandările autorului sunt îndrăznețe, pertinente, penetrante, cum se întâmplă întotdeauna când într-un anumit domeniu intră cu precizie un tehnicist (a se citi inginer), care nu are nici o urmă de îndoială după ce a ajuns la anumite concluzii bazate pe date științifice. Din ce se compune dieta neopaleolitică veți descoperi citind această carte din scoarță în scoarță, așa cum am făcut și noi.