Iris Chase Griffen, o femeie în vârstă, singură și izolată de restul lumii, subiect al curiozității locuitorilor orășelului canadian în care locuiește, își povestește viața nepoatei sale pe care nu crede să o mai vadă înainte de a muri. Povestea ei nu este una comodă, așa cum nici viața ei n-a fost, contrar impresiei generale a celor care o bârfesc și o judecă. Desigur, deciziile ei au fost în mare parte greșite, așa cum recunoaște și ea. Vremurile erau însă altele iar ea însăși a fost o tânără crescută într-o altfel de lume, una în care adevărurile nu erau niciodată spuse cu voce tare iar secretele de familie trebuiau păstrate cu prețul vieții. Și, din păcate, tocmai pentru ca secretele să fie apărate, sora ei mai mică, Laura, cea pentru care Iris și-a asumat o căsătorie nefericită, a plătit acest preț suprem. Totul în van. Pe măsură ce Iris se confesează aflăm că Laura, cu o personalitate opusă celei pragmatice de care dă dovadă Iris, copila sensibilă, visătoare și introvertită refuză să accepte și să recunoască sacrificiul surorii mai mari și ca un fel de declarație în acest sens se sinucide lăsându-și sora mai mare să se simtă pentru totdeauna vinovată.

Aflăm și că Asasinul orb – cunoscutul și controversatul roman al Laurei, publicat postum, imediat după sinuciderea Laurei din 1940, a făcut multă vâlvă în momentul apariției. Și că a fost scris de fapt de Iris, publicat însă sub numele surorii idealiste ca un fel de răzbunare la adresa soțului – Richard Griffen. O carte care a făcut-o celebră și o adevărată martiră pe sora cea mică în ochii locuitorilor din micul orășel în care cele două au copilărit. Pentru că deși iată că au trecut aproape 50 de ani de la publicare, la mormântul Laurei merg în continuare oameni care depun flori și îi deplâng moartea prematură: praf de carne, înger de piatră stând de veghe pe monumentul familiei Chase…

Copilăria celor două, o poveste tristă și întunecată care se petrece într-un castel victorian sumbru și rece. O mamă care moare când ele încă sunt copile, un tată veșnic preocupat de viitorul muncitorilor al căror patron este, debusolat și distrus de întorsătura pe care o iau lucrurile odată cu începerea Primului Război Mondial. El face apoi, în plină criză economică, un ultim calcul greșit în încercarea de a-și salva fabrica și destinul fetelor. În realitate, tatăl, fără a fi prost intenționat își vinde într-un fel fiica mai mare împreună cu afacerea unui prosper om de afaceri, bogătaș de carton al cărui unic scop este înavuțirea și ascensiunea în politică și societate. În timp ce Iris acceptă muțește și plină de ură pasivă noile reguli impuse de contractul cu soțul său, Laura caută independența și dezvoltă o relație neînțeleasă de ceilalți cu un Dumnezeu cu care face pact după pact pentru binele celor pe care-i iubește. Dumnezeu se dovedește însă într-un final cât se poate de indiferent la durerea ei.

În plan secund, o poveste de dragoste secretă cu Alex, consumata pe fugă în camere de hotel și garsoniere împrumutate pentru câteva ore, în condiții mizerabile însă singura alinare din viața lui Iris dezvăluie adevărata identitate a nepoatei căreia aceasta i se confesează. Alex, amantul ei are însă la rândul său un secret iar la aflarea acestuia Iris are neinspirația de a se destăinui furioasă (simțindu-se trădată) Laurei. Uită de sfatul primit în copilărie de la doica sa, Reenie – Să nu deranjezi niciodată un somnambul. Șocul poate să-l omoare.

Pe lângă narațiunea de genul confesiune de jurnal, Atwood folosește pentru a descrie saga celor două surori mai multe genuri literare și trece de la SF, la elemente de roman polițist și reportaj de ziar. Așa se face că deși romanul este voluminos nu plictisește și reușește să acopere într-un fel original inclusiv aspectele socio-politice ale acelor vremuri, aspecte care au un rol extrem de important în felul în care evoluează viața celor două surori. Am ales discursul de mai jos al lui Roosevelt (1934) pentru că este cel despre care Richard Griffen vorbește într-un alt discurs, al său, la începutul carierei politice. El declară că deși starea șomerilor este de compătimit, mulți sunt leneși din fire, și trebuie folosită forța prompt și eficient împotriva greviștilor ilegali. Aceasta este de altfel prima referire a lui Iris la adresa celui care urma să-i devină soț și gardian neînduplecat. Și care se va folosi de aceeași strategie pe care o propunea pentru zdrobirea voinței muncitorilor, impunându-se cu forța promt și eficient împotriva recalcitrantei Laura.