Scriitorul Cullen Greenwich (zis Cubby) este un om fericit şi îi mulţumeşte fără încetare îngerului său păzitor pentru tot ce are în viaţă: o soţie frumoasă, iubitoare şi talentată (Penny Bloom este o celebră autoare de cărţi pentru copii), un băiat de-o inteligenţă rară, un adevărat Einstein (Milo se străduieşte să inventeze o maşină a timpului şi alte aparate la fel de interesante) şi un câine – Lassie – cuminte şi deştept. Ca şi cum toate astea nu i-ar fi fost de ajuns, are şi talent, iar cărţile lui sunt întotdeauna pe lista bestsellerurilor. Numai că, la un moment dat, îngerul pare să se fi plictisit, pentru că soarta lui Cubby se schimbă brusc.
Totul începe în romanul Fără îndurare cât mai banal cu putinţă. În momentul în care Cubby îşi lansează cea de-a şase carte – ce pare a fi menită unui succes deosebit – criticul Shearman Waxx scrie o recenzie devastatoare, plină de răutate.
Cubby ştie că Waxx este un individ cu autoritate şi, în ciuda faptului că recenzia dovedeşte că Waxx nu s-a ostenit să citească romanul pe care îl desfiinţează, decide să nu reacţioneze în nici un fel. Dar află că numitul critic obişnuieşte să prânzească într-un restaurant pe care-l frecventează şi el. Din curiozitate, vrea să vadă cum arată individul şi se duce împreună cu Milo în localul respectiv. Îl vede pe critic de departe şi cu asta consideră că şi-a satisfăcut curiozitatea. Vrea să plece acasă, dar copilul trebuie să meargă la toaletă. Foarte bine, Cubby îşi duce fiul la toaletă, numai că toate cabinele sunt ocupate, iar pisoarele sunt făcute pentru oameni mari… aşa că scriitorul nostru nu are decât o soluţie: îşi apucă fiul de subsuori şi-l ridică până în dreptul pisoarului. În timp ce copilul se uşurează, uşa cabinei cele mai apropiate se deschide, iar din ea iese însuşi Shearman Waxx! Cu un gest reflex, Cubby se întoarce către el, îndreptând copilul (şi jetul de urină) către critic! Cu toate că Waxx nu-i stropit, îi spune scriitorului un singur cuvânt, apoi pleacă. Cuvântul acela era „condamnat!”.
După cum vă daţi seama, totul pare a fi o întâmplare amuzantă. Şi ar fi fost, dacă lucrurile s-ar fi oprit aici. Din nefericire, în aceeaşi după-amiază, Waxx pătrunde în casa familiei Greenwich, iar Cubby îl vede cum se plimbă prin locuinţă, fără a reuşi să-l prindă, înainte să dispară. Singurul semn al trecerii criticului este o fotografie a scriitorului – cu familia sa – vârâtă în cuptorul cu microunde, ca să ia foc… Deşi este şocat de asemenea gest, Cubby nu reacţionează, gestul criticului fiind atât de incredibil încât scriitorul este convins că nu-l va crede nimeni. Numai că în aceeaşi noapte Waxx mai pătrunde o dată în locuinţă – în ciuda alarmei, care se opreşte în mod misterios – şi-i agresează cu o armă cu şocuri electrice atât de Cubby, cât şi pe Penny. Îngroziţi, cei doi îşi dau seama că nu au nici un fel de dovezi care să-l incrimineze pe critic. Mai mult, primesc un telefon de la un alt scriitor ce fusese criticat aspru de Waxx, iar acesta le dezvăluie că întreaga sa familie fusese ucisă de Waxx şi că el însuşi era urmărit de critic – ce pare a fi cuprins de o demenţă ucigaşă.
Lucrurile se transformă brusc din glumă în coşmar. Cei doi soţi scriitori sunt cuprinşi de groază – dar până să-şi facă vreun plan de scăpare, se pomenesc că locuinţa le este aruncată în aer. Groaza lor este cu atât mai mare cu cât Waxx pare a avea puteri magice, care-i permit să afle tot ce fac şi să ştie unde încearcă să se ascundă…
Romanul lui Koontz – care începuse atât de liniştit şi de amuzant – devine subit un thriller dinamic, plin de urmăriri şi de schimbări de situaţii neaşteptate. Îmbinând în stilul său caracteristic horror-ul de bună calitate cu elemente SF şi cu umorul, autorul dovedeşte şi de data asta că romanele sale merită citite.
Dar – după cum am spus şi în alte împrejurări – Koontz merită citit cu atenţie, pentru că în ţesătura poveştii sale sunt intercalate întotdeauna şi fibre de un alt fel. Iar în romanul acesta – combinaţie interesantă de lucruri amuzante şi de grozăvenii menite să te înfioreze – vom descoperi suficiente elemente care demonstrează fără nici o tăgadă că romancierul de succes Dean Koontz nutreşte (în adâncul sufletului său şi fără a îndrăzni să recunoască acest lucru făţiş) o spaimă teribilă de criticii literari, cei care pot distruge oricând reputaţia şi viaţa unui scriitor…