Noi patru, Mincinoşii, am existat dintotdeauna. Vom exista întotdeauna. Indiferent ce se va întâmpla când vom merge la facultate, când vom îmbătrâni, când ne vom construi vieţile (…) Este insula noastră. Aici, într-un fel, vom fi întotdeauna tineri. Seamănă cu pactul făcut de nişte adolescenţi la finalul liceului, în ultima vacanţă de vară, înainte de Bac, privind cu frică la momentul în care vor fi nevoiţi să intre în lumea unor adulţi care nu-i înţeleg şi al căror model nu vor să-l urmeze.

mincinosii_1_produsIndiferent de vârsta pe care o ai, vei rezona la fiecare pagină şi la fiecare gând exprimat de personajele din Mincinoşii, amintidu-ţi frânturi din propria adolescenţă. Dacă eşti părinte şi găseşti acest roman din categoria YoungFiction printre lucrurile copilului tău, mereu aruncate dezordonat, atunci poţi începe o discuţie plină de umor (dar şi de profumzime, în acelaşi timp) despre gaşca de amici, primele iubiri şi maturizare.

Cartea lui E. Lockhart se citeşte într-un ritm alert, încât ai impresia că te uiţi la un film, nu la paginile unui roman urmând acel drum al succesului deschis de John Green cu al său The Fault In Our Stars. Romanele cu şi despre adolescenţi sau eroi aflaţi la vârsta copilăriei sunt un must-read, cel puţin asta ne arată numărul cărţilor traduse în ultimii doi-trei ani în România, iar mulţi dintre cititori au depăşit de multă vreme această vârstă, semn că nostalgia şi problemele nerezolvate din timpul celor perioade ale vieţii (încă) îi urmăresc. Pentru cei iritaţi de faptul că vânzările unor astfel de cărţi le depăşesc pe cele ale clasicilor sau ale multor autori contemporani talentaţi, dar consideraţi greoi, inaccesibili, Mincinoşii poate fi o lectură suportabilă datorită atenuării unor clişee, dar şi graţie observaţiei psihologice şi existenţei unui secret prelungit astfel încât să păstreze suspansul până în ultima parte a cărţii.

Încă de la primele rânduri, romanul Mincinosii pare jurnalul unei adolescente obligate să se maturizeze înaine de vreme pentru a descoperi falsitatea celor din familie, dar şi pentru a-şi trata singură toate acele răni emoţionale de care nici un adolescent nu mai este ferit în societatea contemporană. Deşi protagonista romanului aduce în prim-plan dilemele şi problemele specifice unor adolesecenţi crescuţi în spiritul culturii nord-americane, reflecţiile acesteia despre ipocrizia părinţilor, despre inegalitate, iubire, sexualitate, descoperirea propriilor emoţii, revoltă şi curiozitatea prin care explorează o nouă lume sunt universale, de parcă adevărata globalizare va fi legată de modul în care oamenii din zone diferite îşi pot împărtăşi opinii, trăiri şi reacţii asemănătoare.

Cadence face parte din tipica familie americană de succes, în care se nasc numai copii frumoşi, atletici, abili în arta meniţinerii unor relatii sociale avantajoase, viitorii absolvenţi ai unor şcoli prestigioase, de unde ies pregătiţi pentru a prelua afacerile părinţilor sau pentru a deveni politicieni cu neveste precum Jacqueline Kennedy (şi amante ca Marilyn Monroe). În familia ei, toată lumea este cu zâmbetul pe buze, mai ales în vacanţele de vară petrecute pe insula stăpânită de patriarhul clanului Sinclair, un bunic respectat şi autoritar cu toţi copiii săi, deşi aceştia sunt adulţi şi părinţi, la rândul lor. În secret însă, despărţirile, şantajul emoţional, însingurarea, furia ce arde mocnit şi apăsarea unui renume ce devine o închisoare le macină vieţile triste poleite cu zâmbete false.

Comportamentul membrilor familiei Sinclair (din care face parte şi Cadence) şi obsesia pentru aparenţe îţi amintesc de romanele despre nobilii din secolele trecute şi ale lor eforturi penibile de a fi mereu la înălţimea blazonului. Deoarece nu îşi pot revendica origini regale, cei din familia Sinclair amintesc mereu că se trag din primii europeni care au vânat curcani în America pentru a nu muri de foame, aduşi pe Tărâmul Făgăduinţei de faimoasa corabie Mayflower, şi a căror poveste a devenit legenda spusă de oricine sărbătoreşte Thanksgiving Day. Cu asemenea pedegree de luptători, toţi din familia lui Cadence vor să-şi ascundă slăbiciunile şi tragediile, repetând citatele bunicului cu mentalitate de învingător, de parcă toate reuniunile de familie ar un seminar motivaţional susţinut de un guru al succesului în carieră, de la care participanţii având creierele uşor de spălat pleacă recitând cele zece/cincispreze/douazeci de legi ale împlinirii pe toate planurile.

Spre deosebire de mama şi de mătuşile ipocrite, supuse unui tată-despot (bunicul lui Cadence), protagonista şi verii ei vor să evadeze de pe planeta Sinclair pentru a-şi da voie să urmeze şi calea erorilor asumate, să cunoască eşecul, noua fobie a omului ce-şi doreste un succes pe care nu-l poate defini el însuşi, ci mai mult liderii de opinie, dar şi oameni aparţinând altor categorii sociale. Cadence descoperă gustul oprit al independenţei abia după ce fiul vitreg al uneia dintre matuşi devine centrul emoţiilor de natură erotică. Îndrăgostită de Gat, un băiat cu origine indiană, care nu se încadrează în modelul aglo-saxon al idealului masculin atletic, Cadence află şi de existenţa unei alte lumi, pe măsură ce dialogurile iniţiate de acesta devin din ce în ce mai profunde, însoţind atingerile ce îi dau primii fiori amoroşi în adolescenţă.

Exact când romanul începea să semene cu scenariul unui film previzibil despre idila adolescentină, Lockhart introduce o întâmplare misterioasă legată de un accident ce va afecta memoria lui Cadence până când eforturile acesteia de a decoperi ce s-a întâmplat cu ea şi cu verii din grupul mincinoşilor în vara anului în care împlinise cincisprezece ani vor dezvălui un adevăr cutremurător. Deşi toată lumea vrea să ţină sub tăcere întâmplarea care a dus la scurta amnezie a lui Cadence şi la durerile de cap înfiorătoare provocate de accidentul ce a lăsat-o plutind în derivă şi aproape dezbrăcată în largul oceanului, ea va încerca, până la final, să pună cap la cap secretele familiei pentru a le da un sens.

Mincinoşii este genul de roman care te ţine cu sufletul la gură, de parc-ar fi o poveste având o intrigă poliţistă cu mistere transgeneraţionale, şi are farmecul unei lecturi ce aminteşte de acea îmbinare dintre inocenţă, ironiile necruţătoare şi rebeliune, specifică adolescenţilor care fac primele greşeli încercând să-şi găsească un loc numai al lor, potrivit noilor dorinţe şi asteptări de la ritualurile mai mult sau mai puţin riscante de iniţiere într-o nouă etapă a vieţii.