Sanctus este una dintre revelațiile literare ale acestui an, are toate ingredientele unui adevărat bestseller și promite să schimbe ierarhia autorilor de thrillere recunoscuți internațional. Este un roman alert, puternic și are asupra minții tale efectul unui montagne russe: scenele intense au o succesiune atât de rapidă încât nici nu știi când ai ajuns la final și tânjești să afli continuarea. Simon Toyne vorbește, în exclusivitate, despre geneza cărții, personaje, finalul magistral al acestui prim volum al trilogiei sale și despre scriitorii care i-au influențat stilul.
Care a fost geneza acestei cărți?
Am lucrat în televiziune aproape 20 de ani, dar mi-am dorit întotdeauna să scriu o carte. Pentru că am o familie de întreținut, am ales să scriu un thriller comercial, părea cea mai bună opțiune. Așa că mi-am lăsat slujba și mi-am acordat șase luni ca să scriu primul draft al unui roman, gândindu-mă că dacă nu iese bine mă pot întoarce oricând la televiziune.
Am dat spre închiriere apartamentul din Anglia și am închiriat pentru noi o casă în Franța, la o oră distanță de Toulouse, și așa a început aventura familiei noastre. Pe 30 noiembrie 2008 am plecat, eu într-o camionetă plină ochi, iar soția mea în mașina noastră, la fel de încărcată. Copiii au rămas în grija unor prieteni, care ni-i aduceau după ce aranjam noua casă. Am condus până la feribotul din Newhaven pe o ploaie teribilă. Planul era să dormim în cele patru ore de traversare a canalului, dar ne-am petrecut timpul ascultându-i pe alți pasageri cum vomită și ținându-ne zdravăn de paturi, în vreme ce ne întrebam cine o să aibă grijă de copii dacă noi ne înecăm. Am fost de-a dreptul ușurați când am ajuns în Franța și am căutat un hotel ieftin ca să dormim câteva ore.
De cum am intrat în Rouen am văzut silueta catedralei proiectată pe cerul dinaintea răsăritului și un citat mi-a venit în minte: „Dumnezeu este un om în ruine“ – același care apare la începutul cărții. Patru ore mai târziu eram din nou pe drum. M-am gândit tot timpul la Rouen și la acel citat și până am ajuns la noua noastră casă avem o idee despre Sanctus. Mi-a luat doi ani să termin cartea, scriind în wekenduri și între joburile de freelancer TV, după ce ne-am întors în Marea Britanie.
Este o carte despre căutarea fratelui pierdut sau despre sacrificiul în numele adevărului și al credinței? Care dintre personaje a fost creat primul, Samuel sau Liv Adamsen?
Cartea este despre multe lucruri – inclusiv despre căutarea a ceva pierdut și despre importanța sacrificiului. Cred că este o carte despre identitate și despre căutarea adevărului despre locul nostru de origine – dar înainte de toate este o lectură de timp liber. Am vrut ca la terminarea unei pagini cititorul să treacă repede la următoarea, să ajungă la finalul capitolului și să vrea să afle mai multe. Cele două personaje mi-au venit în cap în același timp, pentru că de fapt sunt jumătățile unuia singur.
De ce ați ales ca romanul să înceapă cu evadarea fratelui Samuel?
A fost una dintre primele idei ale cărții. Este printre puținele care au rămas neschimbate de la primul draft. Știam că e nevoie de o scenă plină de dramatism care să atragă cititorul în mijlocul poveștii și era utilă și la nivel tematic, deoarece a creat o punte între universul închis al Catedralei și lumea largă de-afară.
Călugării Sancti sunt inspirați din vreun ordin religios real?
Nu neapărat. Când am început să scriu, știam că există ordine monastice care funcționează în izolare totală. În concepția mea, Sancti sunt o enclavă medievală fanatică în lumea modernă.
Cum v-ați documentat pentru carte? Pare foarte complexă, ați inclus multe simboluri religioase, legende și date istorice.
M-am documentat pe măsură ce scriam. Tot ce apare în carte servește narațiunii, când ajungeam la o secțiune care necesita mai multe detalii, mă documentam și apoi le adăugam. E uimitor cât de multe poți afla pe internet – de la detalii tehnice pentru arme, până la programul zilnic de rugăciune al unei mănăstiri medievale. Cred că timpul de scris ar fi fost dublu dacă aș fi fost nevoit să mă documentez prin mijloacele tradiționale, să mă duc la biblioteci și să vizitez diverse locuri. Pentru cartea aceasta m-a ajutat și cariera mea anterioară în televiziune, pentru că am făcut multe emisiuni de călătorie și am vizitat foarte multe locuri din lume. Am pus în roman detalii și experiențe trăite de mine ca să aduc la viață orașul Ruin.
Contrastul dintre modernitate și știință, pe de o parte și mistică și ritualuri de cealaltă parte, transformă cartea într-o experiență aproape grandioasă și creează legătura dintre cititor și personaje.
Da, e un punct de vedere important. Lucrând cu o idee atât de grandioasă, am fost tot timpul conștient că trebuie să o umanizez ca să devină relevantă pentru cititor. Aceste extreme creează o tensiune imensă, de care ai nevoie în orice scenariu dramatic. Mi-a plăcut ideea juxtapunerii foarte vechiului cu foarte noul. Așa că sunt personaje care încearcă să afle un secret antic folosind ultima tehnologie și o femeie modernă care se confruntă cu un patriarhat foarte rigid, de școală veche.
V-ați folosit de experiențele dumneavoastră din televiziune pentru a crea unele scene pentru personajul Liv Adamsen?
Ca scriitor, folosești tot ce ai pentru a-ți face personajele să pară cât mai reale, așadar am pus unele detalii din trecutul meu profesional în Liv Adamsen. Am fost mai mult producător decât jurnalist TV, deci eram cel care punea cap la cap elementele unei emisiuni – de la scenariu până la editarea finală a materialului filmat – și am avut foarte multe resurse la îndemână. Liv este un personaj de calitate, este cea care face scenarii înainte să acționeze, în loc să se poarte ca un erou tradițional și să atace.
Ați știut finalul de când v-ați apucat să scrieți cartea, ori a venit pe parcurs?
Am știut cum se va termina dinainte să mă apuc de scris. Unii scriitori nu se dezlipesc de masa de lucru, alții își pregătesc un cuprins detaliat. Eu sunt un făcător de intrigi, poate tot din cauza trecutului în TV, unde totul e pus dinainte într-un scenariu. De fapt, am avut ideea finalului și am lucrat în sens invers, spre început, după care am rescris cap-coadă.
Când e vorba de religie, secrete, mituri și conspirații, biserica poate avea un punct de vedere. În cazul Sanctus a existat vreun comentariu din partea clerului? Îmi amintesc reacțiile la Codul lui Da Vinci din partea bisericii catolice și a Opus Dei.
Până acum biserica n-a comentat nimic despre Sanctus și mă îndoiesc că o va face. E ficțiune, n-are de ce să-i deranjeze. Cred că s-au înfierbântat la Codul lui Da Vinci după ce a devenit bestseller internațional. Și de fapt, când biserica se înfurie, știi că ai un as în mânecă!
Vă considerați scriitor de thriller?
Sanctus este un thriller, dar am petrecut vreo 20 de ani scriind scenarii TV, de la comedie până la documentare. Sper ca în noua carieră de romancier să pot acoperi genuri literare variate.
Sanctus face parte dintr-o trilogie. Puteți să ne dați niște indicii despre ce va urma după primul volum?
Aproape am terminat al doilea volum – Cheia – iar cel de-al treilea e deja planificat. Totul se leagă de relația centrală dintre cei doi eroi din Sanctus și de secretul dezvăluit la finalul primului volum. Liv și Gabriel nu au șansa de a fi împreună în primul volum, dar se vor regăsi în Cheia. Finalul lui Sanctus este atât de maiestuos, încât provocarea pentru cele două volume consecutive a fost să mă asigur că urmările a ceea ce avea să se întâmple sunt pe măsură. Sper să fi reușit, cred că am reușit, dar cititorii sunt judecătorii finali. Tot ce pot să vă spun este că mai sunt destul surprize, multă acțiune, iar sfârșitul trilogiei va fi o revelație și mai mare decât cea de la finele primului volum.
Ce scriitori v-au influențat stilul? Și care sunt favoriții dumneavoastră?
Stephen King m-a influențat foarte mult, pentru că el e scriitorul cel mai mare al generației mele. Romanele lui sunt la limita dintre literatură și cinematografie. Una dintre cărțile care m-au influențat să scriu Sanctus a fost Tăcerea mieilor, de Thomas Harris – dacă vrei să scrii un thriller, aceasta este rețeta; l-am citit acum mulți ani, dar m-a marcat. L-am recitit și analizat în timp ce lucram la Sanctus, ca să văd cum punea el la un loc detaliile. Să citești thrillere când scrii unul e cel mai bun mod de a învăța lucruri noi pentru stilul tău. Când apare un moment delicat în acțiunea ta știi de la alții cum au depășit această situație. E ca și când ai juca tenis cu cineva mai bun decât tine: te poate demoraliza, dar trebuie să te ambiționezi și să lucrezi mai mult – e cea mai bună rețetă pentru a deveni mai bun.
O altă carte pe care am recitit-o a fost One Shot de Lee Child. Sunt un admirator al seriei cu personajul Jack Reacher, iar Lee Child m-a influențat direct să devin scriitor. Avem oarecum același background în televiziune înainte de a ne dedica scrisului, cam la aceeași vârstă. Povestea lui mi-a dat curaj când am decis să plec din televiziune. În scriitura lui se văd multe trucuri din televiziune, ritmul și modul în care sunt descrise unele scene, pentru că este evident că știe unde să pună camera. În thrillere nu poți să stai prea mult la descrieri, dar trebuie să arăți ceva din fundal. Lee e genial și One Shot e unul dintre cele mai bune romane ale sale, cred, și chiar are asemănări structurale cu Sanctus.
Ce citiți acum?
Acum sunt într-un turneu de promovare prin America și citesc cărțile scriitorilor participanți la Bouchercon – cea mai mare convenție mondială a scriitorilor de thriller. Așa am descoperit-o pe Meg Gardiner – Stephen King e un mare fan al ei. Citesc The Memory Collector și e foarte bun. S-ar putea să mă intimideze când o s-o cunosc. În Elveția, tot la un eveniment de promovare, am stat lângă R.J. Ellory. Dacă n-ați citit A Quiet Belief in Angels sau A Simple Act of Violence, vă rog să o faceți, sunt scrieri de mare clasă, iar autorul lor e chiar simpatic.
Cum vedeți viitorul prin prisma dualității carte tipărită versus e-book?
Cred că mass market-ul va eclipsa totul și va fi împărțit în cărți broșate și e-books. Cărțile cartonate vor dispărea sau vor deveni un lux, vor apărea în ediții limitate, cu autograf, numerotate, vor fi însoțite de un cod pentru descărcarea gratuită a variantei e-book. Cărțile cartonate sunt scumpe fiindcă sunt obiecte frumoase, de colecție, pe când un e-book e foarte accesibil ca preț.
E nevoie și de o reglementare clară antipiraterie pe internet, fără ea mulți scriitori vor ajunge muritori de foame. Cititorii trebuie să își dea seama că dacă vor o lectură de calitate, trebuie să plătească pentru ea, nu să o descarce gratuit.
Avem o campanie de încurajare a lecturii pentru copii și tineri. Spuneți-le vă rog care au fost cărțile dvs. preferate și de ce lectura e importantă.
Autorul meu favorit în copilărie era Roald Dahl, iar cartea preferată Danny the Champion of the World. Fiica mea de opt ani a îndrăgit-o, chiar dacă favorita ei este James and the Giant Peach. În adolescență am fost mare fan Stephen King și The Dead Zone este încă una dintre favoritele mele. Este despre un om care se trezește din comă și își dă seama că poate vedea viitorul; când întâlnește un candidat la președinție îl vede pornind un război nuclear care aduce sfârșitul lumii, așa că decide să îl oprească, în timp ce toată lumea îl crede nebun.
Nu poți să reziști unei cărți bune. E ca o fereastră spre altă lume sau spre mintea altcuiva. Cărțile conțin toată istoria și experiența umanității. Cărțile sunt mici cufere magice.