„Suma zilelor” unei femei remarcabile

Lansare Suma zilelor
De la stanga la dreapta: Mihaela Spineanu-Franck, Marina Constantinescu, Dana Dogaru, Maxim Belciug

Într-un loc ca-n povești, la boutique-ul și ceainăria Bernschutz & Co, ne-am delectat miercuri seară cu un ceai bun, muzică braziliană cântată la chitară de Maxim Belciug, atmosfera perfectă pentru lansarea recentei cărți de memorii apărute la Humanitas Fiction – Suma zilelor scrisă de autoarea chiliană Isabel Allende. Într-o traducere de excepție, cartea este mult așteptata continuare a volumului Paula, în care Isabel Allende expune memoriile sale din cei 13 ani scurși de când fiica sa Paula a murit, până în prezent. Isabel Allende demonstrează în acest volum că este o femeie puternică și o excelentă scriitoare, transformând în personaj fiecare om obișnuit pe care îl întâlnește.

Prezentă la eveniment, Mihaela Frank de la revista Elle a afirmat că autoarea este femeia care s-a reinventat de trei-patru ori, descriind în acest volum cei 13 ani de exil pe care i-a avut. Actrița Marina Constantinescu a spus că această carte este o pledoarie emoționantă pentru iubire și familie, o carte cu lumini și umbre ale vieții autoarei, o călătorie a vieții plină de încercări la care este  supusă și peste care trece regăsind resursele în ea însăși. Elisabeta Lasconi consideră Suma zilelor o experiență cuceritoare pentru orice cititor, o carte cu bogată  încărcătură emoțională, de un fascinant stil narativ. Isabel este genul de femeie autoironică, care nu se adaptează la conceptul de familie americană, descriind ca într-un carusel femecător etnii diferite, moravuri, gastronomie de prin toate locurile în care a fost. Isabel Allende poate fi un model de viață pentru orice femeie care trece prin momente grele, oricare regăsindu-se în câte o părticică din această carte.

Cine este Isabel Allende?

Isabel Allende este nepoata fostului preşedinte chilian Salvador Allende, s-a născut în 1942 la Lima, în Peru. Îşi petrece copilăria în Chile, iar în timpul dictaturii lui Pinochet se refugiază în Venezuela, unde rămâne timp de cincisprezece ani şi lucrează ca ziaristă. În 1982, primul său roman, Casa spiritelor, are un succes fulminant şi devine imediat bestseller internaţional. În 1984 publică Despre dragoste şi umbră, apoi Eva Luna (1987), Povestirile Evei Luna (1989) şi Planul infinit (1991). Un an mai târziu fiica scriitoarei moare în urma unei crize de porfirie. Următoarea ei carte, Paula (1994), îi este dedicată. De acelaşi succes se bucură insolitul volum Afrodita (1997), romanele Fiica norocului (1999) şi Portret în sepia (2000), volumul de memorii Ţara mea inventată (2003) şi romanul Zorro (2005). În 2006 îi apare romanul Inés a sufletului meu, iar în toamna lui 2007 publică romanul autobiografic Suma zilelor. În 1994, statul francez i-a acordat titlul de Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres, iar în 2004 a fost primită în American Academy of Arts and Letters.

Back to top