Visul apocaliptic al lui Octavian Soviany
Încă o dată Octavian Soviany confirmă faptul că stilul său inconfundabil se regăseşte nu doar în imaginarul apocaliptic sau în personaje cu rădăcini aristocratice şi istorii întunecate, ci într-un limbaj cu substanţă, dintr-o altă epocă, pe care îl mânuieşte ca unul „de-al casei”, cu dezinvoltura vorbirii cotidiene.
Javier Marías. Visul ca rescriere a realităţii
Nume cunoscut şi premiat al literaturii contemporane spaniole, Javier Marías continuă drumul deschis de scriitorii spanioli de după epoca franchistă, ca perioadă de inovaţii literare, de implicare în dialogul cultural european. Romanul Bărbatul sentimental (El hombre sentimental) distins cu Premiul Herralde este un continuu monolog retrospectiv prin care Javier Marías demonstrează că între temporalitatea...
Sylvia Plath între confesiune şi ficţiune
Cunoscută mai ales pentru romanul Clopotul de sticlă şi pentru volumul integral de Poeme pentru care primeşte postum Premiul Pulitzer, Sylvia Plath lasă posterităţii un volum consistent de manuscrise, fragmente de jurnal, făcut public abia în 2000 în Marea Britanie. The Journals of Sylvia Plath, 1950-1962 anunţă în multiple pagini sfârşitul de care avea...
Carlos Fuentes. O cronică a societăţii mexicane
Penultimul roman publicat de Carlos Fuentes în 2009, Adán en Edén (Adam în Eden), considerat la bază roman politic, aduce în prim plan o societate mexicană controversată, în care abuzul de putere sub orice formă contrastează cu imaginea angelică, însă la fel de falsă, a copilului cu aripi, propovăduitor al minunilor sfinte pe străzile...
Alan Sillitoe. Nefericiţii oameni liberi
Câştigătoare a premiului Hawthorne în 1959, Singurătatea alergătorului de cursă lungă, apărută în volumul de proze scurte în 2012 la Editura Polirom, dă titlul unui volum în care Alan Sillitoe oferă distincte nuanţe ale singurătăţii şi ale libertăţii personale. În cele din urmă, fiecare proză reia într-o măsură sau alta, prin tonalitate sau semnificaţie,...
David Ogilvy. Joacă pentru a câştiga
Cine ar fi spus că fostul bucătar al hotelului Majestic din Paris, vânzătorul ambulant din Scoţia, cercetătorul din grupul cunoscutului George Gallup avea să ajungă un geniu al advertising-ului, după cum îl numise revista Fortune? Confesiunile unui om de publicitate, volum ale cărui drepturi de copyright le oferă cadou fiului său pentru ziua sa...
Paul Auster. Viaţa ca o casă abandonată
Psihologii distorsionate, familii dezbinate, case părăsite în care doar obiectele fotografiate mai păstrează urmele eşecului social, culpe din adolescenţă şi iubiri ilegale adună destinele risipite din romanul lui Paul Auster, Sunset Park. Toate personajele se regăsesc într-un fel sau altul în imaginea din final a cărţii, cea a soldatului întors de pe front fără...
Obscena pasăre a ficţiunii
Cu o imaginaţie care anulează orice limită a posibilului, construind o lume în care miticul este deformat de fiinţe cu origini obscure şi inexplicabile, José Donoso scrie una dintre cele mai incitante cărţi de ficţiune a spaţiului sud-american şi nu numai. Obscena pasăre a nopţii îşi duce cititorul prin toate stările unui purgatoriu al...
Cine eşti când îţi pierzi cartea de identitate?
Între jurnale, dosare şi acte oficiale, asociaţii de idei, revolte interioare ale unui actor, martor, spectator şi complice în acelaşi timp al propriului destin, se află risipită cartea sa de identitate, o confirmare nu a unui spaţiu din care se trage, ci a unei conştiinţe. Carte de identitate semnată de scriitorul spaniol Juan Goytisolo reafirmă...
Câte vieţi poţi să trăieşti?
Atunci când actul de a scrie despre viaţa altora se converteşte într-o formă de a umple treptat lacune şi goluri ale propriului destin, biografia se dovedeşte a fi unica formă de a pune pe hârtie o istorie personală. Ultima carte a scriitorului spaniol Alfons Cervera, Esas vidas, aduce împreună în 150 de pagini moartea lentă...
Cine ne sunt poeţii tineri?
La finalul volumului Poezii odioase de dragoste (Editura Vinea, 2010) poţi crede că autorul, Adrian Diniş, ar putea oricând să consemneze „pot să scriu versurile cele mai triste în noaptea aceasta“ în locul lui Neruda. Asemănat cu tânărul Cărtărescu (pe atunci!), tânărul poet de acum se ţine de firul Ariadnei (al Georgianei, sau al lui...
Cum se citesc trupurile precum cărţile
Atunci când Cititorul şi Cititoarea se confundă în afara cărţii, când confundă paginile unei cărţi cu trupul celuilalt lectura capătă ritmul nevoii de a-ţi învăţa pe de rost propriul cititor. În lectura sa, Cititoarea îşi deschide curiozitatea cu titlurile capitolelor (trupului), cade în amănuntele fiinţei citind defectele ca efecte stilistice şi apoi îşi construieşte propriul...
