articol | BookMag

Nominalizările liceenilor ieşeni pentru Cea mai îndrăgită carte a anului 2013

Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi (1-5 octombrie 2014) se bucură şi în acest an de parteneriatul extrem de generos al Inspectoratului Şcolar Judeţean Iaşi. Datorită acestuia vor fi posibile, ca şi în 2013, Întâlnirile în licee ale marilor scriitori cu publicul şcolar și decernarea Premiului liceenilor pentru cea mai îndrăgită carte apărută în 2013. De asemenea, 3 octombrie va fi zi liberă pentru elevii din clasele liceale pentru a putea participa la evenimentele din cadrul FILIT.

Salon de Carte Bookfest și o ministagiune muzicală, la FILIT 2014

Cei care vor veni la ediția a doua a Festivalului Internațional de Literatură și Traducere Iași vor avea parte de multe alte surprize culturale, pe lângă întâlnirile cu autori remarcabili din țară și din străinătate, traducători de marcă, editori și agenți literari.

SFmania 66
Apocalipsa marțiană

Planeta Marte a intrat în atenția generalizată a pământenilor pe la mijlocul secolului al XIX-lea, revelându-și apoi, pe parcursul întreg secolului XX, potențialul de influențare a mentalității umane. Nu mă refer la influențe de felul celor ce preocupă astrologia, ci la unele izvorâte din realitatea astronomică și din mitologia populară construită în jurul ei. O mitologie la care, trebuie să admitem, și SF-ul modern și-a adus pe cât de bogata, pe atât de rodnica sa contribuție.

FILIT 2014: la crème de la crème din literatura națională și mondială

Ediția 2014 a FILIT va reuni anul acesta peste 300 de invitați de seamă ai literaturii mondiale și române, precum și traducători, manageri culturali, critici și jurnaliști culturali. Lista scriitorilor care au acceptat să participe la FILIT prinde contur, organizatorii făcând publice o parte din confirmări. Astfel, publicul se va bucura de prezența scriitorilor străini Herta Muller (Germania), David Lodge (Marea Britanie), Sahar Delijani (Iran, în prezent locuiește în Italia), Romain Puertolas (Franța), Monika Peetz (Germania), Care Santos (Spania), Edward Hirsch (SUA), Guillermo Arriaga.

SFmania 65
Critici de pe margine

Dacă ne-am dori ca despre cărțile de SF să se exprime doar presa literară, cea instituită, condusă și subvenționată de Uniunea Scriitorilor, ori revistele care o orbitează mai la distanță, însă într-o dependență culturală și financiară evidentă, cred că am putea aștepta mult și bine. În redacțiile acestea „cu ștaif plutește de decenii un aer de neîncredere în genurile neconvenționale și aș putea paria că până și recenziile de care au avut parte odinioară anticipațiile lui Vladimir Colin, Mihu Dragomir, Kernbach, Hobana, Crohmălniceanu și alți scriitori „convertiți la SF apăreau în Gazeta literară, Viața Românească, Luceafărul și Contemporanul (atunci când erau semnate de nume aparținătoare breslei literare) din pură obligație colegială și mai puțin dintr-o conștiință profesională a unei critici devotate – precum medicii de sub incidența jurământului hipocratic – propriei profesii.

SFmania 64
„Seniorii” nu mor

Când am mai vorbit despre inițiativa lui Mugur Cornilă de a lansa la Eagle Publishing House o colecție specială, numită „Seniorii Imaginației. Integrala science fiction & fantasy, am observat, mai întâi, faptul că un asemenea proiect era cu adevărat spectaculos și întru totul necesar. Traducerile din SF-ul anglo-american se înmulțiseră la modul exploziv după anul 2000, încât marile edituri păreau să le acorde credit exclusiv, în detrimentul cărților genului scrise de români.

Lecturi care să vă inspire pentru o viață mai frumoasă

Ca să devii mai bun, să evoluezi spiritual și să te bucuri și mai mult de tot ce ai nu trebuie să cheltuiești mulți bani pe cursuri costisitoare de dezvoltare personală, nu trebuie să faci zeci de ședințe de terapie la prețuri piperate, nu trebuie să te duci în tabere de wellbeing. Eu cred că îți trebuie doar un teanc de cărți bine alese, un loc frumos și liniștit și băutura preferată alături!

SFmania 63
Anticipația în pribegie

SF-ul românesc a cunoscut vremuri mai bune și mai rele, până să ajungă la starea lui actuală, pe care cei ce nu ne citesc genul, fie ei chiar și figuri culturale ilustre, o declară inexistentă, iar eu mă încăpățânez să cred că e de-a dreptul înfloritoare. Fără îndoială, în asemenea aprecieri fiecare își asumă riscul propriu. Eu, unul, cred că mi-am luat măsuri de prudență, în sensul că parcurg cam tot ce se publică în domeniu, iar despre ce citesc scriu, fiind oarecum în cunoștință de cauză.

SFmania 62
Alt înfloritor curent „defunct”

Vorbind despre cele mai noi experiențe din SF-ul anglo-saxon, un comentator amabil al acestora, britanicul Paul Kinkaid, observă în ele o radicală schimbare de viziune și de ton în comparație cu lucrările clasice ale genului, cele animate de orgoliul triumfului american.

SFmania 60
O problemă de limbaj

Scriind printre primii, dacă nu cumva cel dintâi, despre romanul Insula pescăruşilor de Mircea Liviu Goga, Cristian Mihail Teodorescu făcea, între altele, şi o observaţie privitoare la limbajul folosit de personaje. Trebuie să precizez mai întâi că e vorba de nişte tineri din zilele noastre, studenţi cu preocupări în domeniul computerelor şi al realităţii virtuale, dar care ţin să reediteze formula „crailor de Curtea Veche până într-atâta, încât îi şi găsim în roman numiţi Pantazi, Paşadia, Pirgu, iar uneori le scapă din gură chiar expresii memorabile preluate la modul „interactiv de la Mateiu I. Caragiale.

SFmania 58
Omida și fluturele

Că în cazul lui Ray Bradbury ceva nu era în regulă din punctul de vedere al fanului pur și dur s-a putut vedea încă de la debutul său cu povestiri în revistele americane specializate. Nu e întâmplător faptul că un cunoscut distribuitor de glorii din Epoca de Aur a genului, John W. Campbell Jr., care și-a legat de nume promovarea publicistică a debutanților Robert Heinlein, Isaac Asimov, Theodore Sturgeon și A.E. van Vogt, nu și-a deschis paginile revistei sale Astounding Science Fiction și pentru tânărul provenit din mica localitate Waukegan din statul Illinois, pe care acesta o pomenește frecvent sau o descrie aluziv în unele dintre anticipațiile sale.

„Autoimun“ și cărți de suflet

Poezia nu se scrie în vacanțe, ci atunci când ești la volan, sau când speli vasele, sau când auzi un copil explicându-ți cum ar apuca oamenii mâncarea dacă ar avea aripi. Sau când reușești să dai la o parte sutele de aluviuni care te acoperă zilnic și, pentru câteva secunde, poți atinge lumina. Sau când o amintire grea ca plumbul te oprește deodată în loc. Poezia e cu ochii deschiși, deși ochii ce se îndreaptă spre ea par mai curând închiși. Treaba oamenilor, a tuturor, nu doar a poeților, e s-o vadă.

Etichetă: articol