1Q84. A venit şi volumul trei
Spuneam (aici) şi după primele două volume: lectura romanului lui Murakami e uşoară, ba chiar uşurică ar spune unii tipi mai răi de gură. De ce totuşi prinde aşa de frumos, de ce e totuşi Murakami şi un scriitor subtil, nu doar comercial. Am avut timp să mă gîndesc la asta pe parcursul volumului...
Ilf și Petrov, evangheliștii rîsului serios
Un tip a definit rîsul ca un soi de mecanică suprapusă peste real. Iei o schemă reducționistă a tipurilor umane, de exemplu, și o trîntești peste o viață în continuă mișcare și obții o adunătură de caractere, clișee: procesul rezultat ar fi rîsul. Ilf și Petrov, eroi ai unei epoci extrem de frămîntate au observat...
Topul fricilor pe timp de criză
„În vremuri de criză membrii societăţii nu sunt în general invitaţi la dialog democratic, ci la supunere faţă de autoritate”. Indivizii sînt vulnerabilizaţi, autorităţile le oferă scheme ceva mai autoritare de rezistenţă: îndemnul la sacrificiu, promisiuni în numele onoarei naţiunii etc. Ei, iar aici încep să se adune scîntei: pentru că grupuri întregi defavorizate încearcă...
O carte bună. Dar o dilemă „cu ingineri”: Cristian Tudor Popescu faţă în faţă cu C.T.P.
Filmul surd în România mută e o carte utilă. Cristian Tudor Popescu trece în revistă filme de propagandă din istoria României, le rezumă, le pune în context. Fără mari pretenţii filozofice sau de critic de film. Mijloacele de bază în propaganda cinematografică sînt enumerate cu răbdare, sînt interpretate fără volute inutile, deci avem...
Intriga maniaco-depresivă a lui Eugenides
Mai întîi un avertisment normal pentru iubitorii de Middlesex, unul dintre cele mai tari romane din ultimele decenii. Intriga matrimonială nu e de acelaşi nivel, pare mai mult un roman de relaxare, de respiraţie, după acea frescă ultracomplexă.
Omul care a plâns la Hellboy
De ce să citeşti recenzii de film? Ce, n-avem ochi să vedem şi singuri cum e filmul? Asta-i o reacţie populistă împotriva criticilor de film care şi-au tot pierdut din putere în ultimii 20 de ani. Locul le-a fost luat de ratinguri, steluţe, campanii de promovare covârşitoare. Industria filmului comercial a înţeles că atâţia bani...
Să mai punem mâna pe clasici. Gombrowicz şi Melville
Cum citim şi recitim clasicii? Metoda mea e simplă, urmăresc linii simple tematice, stilistice etc., care de obicei n-au legătură cu lectura tradiţională. Şi nici mare relevanţă estetică. Mi-e gîndul numai la prostii, cum ar zice Moromete. Una dintre metodele de lectură e să urmăresc mai atent decât de obicei ce fac personajele cu mâinile...
Un rus contemporan tare: Prilepin
Ce se întâmplă pe frontul de Est? Nimic deosebit, apar în continuare scriitori foarte buni de care nu ştim mai nimic. Unul dintre ei e rusul Zahar Prilepin, jurnalist, scriitor, membru al Partidului Naţional Bolşevic (partid care nu e recunoscut legal în Rusia). La numai 36 de ani are deja la activ două campanii...
H.G.Wells. Omul eliberat sexual înainte de vreme
David Lodge (să nu-l fi citit ar fi o crimă comisă față de timpul vostru liber: Schimb de dame, Meserie!) a scris o biografie romanţată a marelui H.G.Wells: Bărbatul făcut din bucăţi. Jocul de cuvinte pe care mizează Lodge e imposibil de tradus în română: a man of many parts înseamnă „un om...
Tony Judt şi cabana memoriei. Bonus: un caz de impostură
Nu sunt deloc texte memorialistice tipice. Cabana memoriei a lui Tony Judt e o culegere de fragmente de memorie, mici exerciţii făcute de autor (încurajat de prietenul Timothy Gordon Ash), în timpul cumplitei boli (afecţiunea neuronului motor, boala lui Gehring) care l-a ucis în 2010. Descriere mai directă decât a autorului nu...
4% din 100.000 de lire sterline te fac fericit
Orwell nu e un simplu scriitor, e o grilă şi acum incomodă de citit lumea. Cărţi sau ţigări, o colecţie de articole şi bucăţi memorialistice, e încă un motiv să le dai peste nas celor care îl invocă cu morgă citând din 1984 şi cam atât. Stilul incomod orwellian vine din riscuri enorme asumate ca...
Un fel de Eliade, un fel de Culianu, un fel de Eco
Mecanismul prin care devenim mai îngăduitori şi mai atenţi cu cărţile pe care le citim nu-i greu de descifrat. Dacă romanul pe care vi-l recomand azi ar fi fost semnat de vreun nume cu rezonanţă nordică, dintr-o dată ar fi beneficiat de mult mai multă răbdare şi atenţie. Dar e semnat „Caius Dobrescu”, aşa că...
