Etichetă: dora constantinovici

N-ai cum să-ți ascunzi inima într-un piept de sticlă

Ida MacLaird, o tânără delicată și fragilă ca o păpușă ajunge într-o zi pe o insulă nordică și albă, înghețată și acoperită de păduri populate de creaturi magice – St. Hauda. A ajuns aici nu pentru relaxare și odihnă ci pentru că, într-un mod inexplicabil, corpul ei, mai exact picioarele sale, se transformă încet, încet în sticlă.

Continue Reading
Kei Miller: „Vreau să scriu poezii despre situații care s-ar putea întâmpla cândva în viitor“

Kei Miller (n. 1978) a crescut în Kingston, Jamaica. Studiază în Anglia creative writing la Manchester Metropolitan University, sub tutela profesorului şi poetului Michael Schmidt. Debutează în 2006 cu volumul de poezii Kingdom of Empty Velluies (Heaventree Press) şi imediat după aceea public antologia de povestiri The Fear of Stones. În 2007 ajunge pe lista finaliştilot la Commenwealth Writer’s Prize.

Continue Reading
Adrian Schiop: „E o poveste de dragoste, cu bune și rele, nu se reduce totul la morală și ideologie“

Abia apărută în librării, cea mai recentă carte a lui Adrian SchiopSoldații. Poveste din Ferentari (Polirom) a reușit să stârnească discuții controversate între cititori. Pentru că unele dintre discuții s-au desfășurat pe pereții unei rețele sociale J și astfel au fost accesibile doar unui cerc restrâns de cititori i-am pus câteva întrebări autorului în interviul de mai jos pentru a lămuri o parte dintre problemele pe care le-a ridicat odată cu apariția romanului.

Continue Reading
Aveți grijă cu Alberto pe scări

Dacă sunteți niște mimoze care citesc conversații porcoase despre situații reale doar în limba engleză, nu vă plac manelele (cel puțin nu public) și dacă aveți o tonă de prejudecăți cu privire la minorități sexuale și romi, nu citiți Soldații. Poveste din Ferentari, cartea lui Schiop. Nu de alta dar parcă văd că o să exclamați apoi la un pahar de băutură fină alături de lumea bună cum se duce-n cap literatura română.

Continue Reading
Lumea e crudă, iar monedele au doar două fețe: câștigi sau pierzi

O definiție a crimelor de onoare ar putea fi asta: sunt acte de răzbunare, în general soldate cu moarte, realizate de membrii bărbați ai unei familii, împotriva femeilor din aceiași familie, presupuse că ar fi adus dezonoarea asupra întregii familii. O femeie poate fi acuzată de acest lucru din motive multiple, printre care: refuzul unei căsătorii aranjate, a fost victima unei agresiuni sexuale, dorința divorțului, adulterul, pierderea virginității înainte de căsătorie sau comiterea adulterului.

Continue Reading
Snegurochka sălbatică și rece din Alaska

Nu mi s-a mai întâmplat așa ceva, pentru mine experiența de mai jos a fost una nouă și extrem de ciudată. Am început Copila de zăpadă cu nerăbdare și am terminat-o cu sentimentul clar că lipsește ceva, am pierdut ceva pe parcurs. Nu pot să-mi explic deloc senzația așa că am să scriu despre carte exact cum aș scrie despre o poveste pur și simplu. Iertare dacă voi fi ușor sentimentală, cu siguranță am citit cărți net superioare acesteia, însă Copila de zăpadă are o calitate inexplicabilă care m-a sensibilizat.

Continue Reading
A avea, dar a nu fi înseamnă că ți-ai pierdut sufletul

„Văd pe fața ta că ai omorât deja ceva și că o să omori o mulțime de lucruri. Pot să văd asta acolo – toate lucrurile pe care o să le omori și pe care o să le calci în picioare. Este primul și ultimul dialog serios pe care-l are Swan cu tatăl său natural. Apoi Lowry pleacă, iar Swan se transformă definitiv în ceea ce mama lui își dorește – Steven Revere. Bărbatul care merge cu trenul și cu avionul în toată lumea...cel care are lumea la picioare, are totul – mai puțin pe el însuși.

Continue Reading
Orice ar crede lumea că sunt, este exact ceea ce nu sunt

Arthur, un tânăr muncitor în vârstă de 22 de ani își bea mințile într-o cârciumă din Notthingham, încurajat fiind și de perspectiva de a câștiga un concurs de băut. Amețit și derutat de alcool se rostogolește pe câteva scări, vomită pe un cuplu aflat întâmplător în calea sa, se ceartă cu cei prezenți și într-un final reușește să iasă din pub pe propriile picioare. Ba chiar mai mult, este atât de rezistent încât, deși a băut halbe întregi de bere, tot mai găsește resurse și pentru a-și petrece noaptea (cu oareșce succes) în compania Brendei, iubita sa. A doua zi aceasta îi pregătește un mic dejun frugal. Până aici totul pare doar un w-end obișnuit pentru un tânăr obișnuit care în timpul săptămânii muncește din greu la o fabrică de biciclete. Acțiunea începe să se complice însă atunci când aflăm că Brenda este de fapt o femeie căsătorită cu un bărbat pe care Arthur îl cunoaște foarte bine.

Continue Reading
Fără convingeri ești pierdut

Miramar, romanul egipteanului Mahfuz nu m-a prins de la bun început, mi s-a părut prea lent. După câteva săptămâni m-am hotărât să-l încerc din nou – Băieții de pe strada noastră -  alt roman al lui Naghib Mahfuz îmi plăcuse. Și în plus, o voce gravă avertiza ascultătorii Radio România Actualități despre pericolul la care se expun dacă vizitează în această perioadă Egiptul, inclusiv orașele Cairo și Alexandria.

Continue Reading
Să nu deranjezi niciodată un somnambul

Iris Chase Griffen, o femeie în vârstă, singură și izolată de restul lumii, subiect al curiozității locuitorilor orășelului canadian în care locuiește, își povestește viața nepoatei sale pe care nu crede să o mai vadă înainte de a muri. Povestea ei nu este una comodă, așa cum nici viața ei n-a fost, contrar impresiei generale a celor care o bârfesc și o judecă. Desigur, deciziile ei au fost în mare parte greșite, așa cum recunoaște și ea. Vremurile erau însă altele iar ea însăși a fost o tânără crescută într-o altfel de lume, una în care adevărurile nu erau niciodată spuse cu voce tare iar secretele de familie trebuiau păstrate cu prețul vieții. Și, din păcate, tocmai pentru ca secretele să fie apărate, sora ei mai mică, Laura, cea pentru care Iris și-a asumat o căsătorie nefericită, a plătit acest preț suprem. Totul în van.

Continue Reading
„Porcul“ sau cum ştii că ți-ai încheiat socotelile cu copilăria

Danny, un băiat de 15 ani, izolat de lumea din jurul său, ușor visător, povestește despre viața familiei sale, o familie săracă, din pătura de jos a societății. Bunica lui - Agnes - moare, bunicul său este internat într-un azil de bătrâni, iar adolescentul își petrece vara îngrijind porcul bătrân al bunicilor până în momentul în care casa acestora e dărâmată.

Continue Reading
Back to top