Cartea asta - Prizonierul cerului de Carlos Ruiz Zafon - am citit-o dintr-o răsuflare. Aproape nu am apucat să notez citate sau vorbe înțelepte ale personajelor pentru că mă interesa intriga.
Spaţiul livresc al unui anticariat vechi din Barcelona, un castel-închisoare pe culmile Montjuicului şi un loc incert şi plin de legende al Cimitirului Cărţilor Uitate adună în romanul Prizonierul cerului o sumă de poveşti care se identifică mai mult cu locurile în care se nasc decât cu oamenii care le poartă.
Să încep cu o mărturisire: Zafón este, în perioada aceasta, pe lista scurtă a autorilor mei favoriți. Are multă imaginație, e creativ, personajele lui sunt credibile și acțiunea cărților are o cadență perfectă, nu e nici lălăită, nici făcută pentru ecranizare (deși scriitorul e deja curtat de multe case de film pentru un astfel de demers).