Îi văd dimineața, aplecîndu-mă puțin pe fereastra apartamentului nostru de la etajul doi, cum vin ca într-un pelerinaj. Sînt mai ales oameni de vîrsta a treia, dar nu numai. Se apropie de perete, privesc, citesc, pleacă. Iar pe fețele lor se poate citi, ascunsă, un fel de bucurie. Cîtă vreme ești acolo și citești, e...