Timpul modelat, timpul explicat, timpul adrenalinei

Timpul modelat, timpul explicat, timpul adrenalinei

De la 5:36 dimineața până la 7:51 seara. Atât este timpul efemer al acestui roman în timp real. Cu mențiunea că unele amănunte necesare poveștii rapide se petrec înainte de aceste 13 ore în care ancheta forțelor de poliție sud-africane se împletește, pentru setea de informații a non-africanului de rând, cu contextul social și politic actual din țara aceasta atipică de la celălalt capăt al lumii.

Benny Griessel este un polițist care are de-a face cu două crime dificile, pe lângă faptul că trebuie să se descurce cu propria sa abstinență chinuitoare de la alcool. Prima victimă este o tânără cu cetățenie americană, lucru care îngreunează cu certitudine lucrurile, totul intrând în zona conflictului diplomatic. Cea de-a doua este un producător muzical local, lângă cadavrul căruia este găsită, leșinată de beată, soția sa, fostă mare vedetă, acum deplângându-și trecutul glorios și tinerețea pierdută în tovărășia aceluiași alcool care îl bântuie și pe inspector. Evident, ea, Alexa, devine principala suspectă.

Fata ucisă pe străzi mai are însă o prietenă, care se află și ea într-o situație limită. Este urmărită, fugărită, terorizată de aceiași criminali care au omorât-o, în modul cel mai brutal, și pe tovarășa ei de călătorie. Ar vrea să ajungă la Poliție, dar nu poate, pentru că urmăritorii o marchează permanent. Benny încearcă să treacă peste problemele personale (este despărțit de soție și vrea să se împace cu ea, numai că face tot felul de lucruri care se contrazic cu noțiunea de căsnicie liniștită) și, împreună cu doi subalterni, muncesc să descâlcească ițele celor două cazuri complicate și delicate.
Cartea își face jocul ei săltăreț, compus din fragmente de poveste care nu se întâmplă cronologic, ci ba înainte, ba după momentul crimelor. Unele amănunte, cum ar fi motivul pentru care cele două fete au fost urmărite nu ni se dezvăluie decât înspre finalul volumului – gros, de altfel, trebuie să aveți răbdare cu sutele de pagini scrise de Meyer.

Treisprezece ore mai vorbește, mai direct sau mai pe la colțuri, despre interacțiunea dintre populația neagră, cea albă și cea metisă, despre problemele care încă apar post-apartheid într-o lume care nu se schimbă atât de ușor pe cât și-ar dori unii sau alții. Este o descriere a unei transformări care durează de peste 20 de ani și care, probabil, nu se va încheia niciodată. Unele aspecte sunt fascinante, mai ales pentru ochii noștri de cititori care nu știu cum e să trăiești într-o patrie atât de împărțită și de chinuită.

Volumul, bine structurat și scris, se pierde uneori în amănunte, în schepsisuri care uită să se mai explice, dar pe total este un policier-thriller original, isteț și capabil să-și trimită cititorii în alt univers, pe cât de potrivnic, pe atât de nou și intrigant. Este genul de carte după care filmul poate veni imediat, are imagini puternice, personaje ciudate, acțiune rapidă și tentaculizată pe mai multe planuri captivante.

O carte bună, alertă, care poate rămâne de referință pentru iubitorii genului maraton polițist.

Back to top