Tony şi Susan, un bestseller al regretatului scriitor american Austin Wright, apărut în 1993 şi reeditat, cu mare succes, în 2010, ne prilejuieşte o lectură în acelaşi timp pasionantă şi incitantă. Autorul lui a fost profesor emerit de literatură engleză la Universitatea din Cincinnati, excelent istoric literar şi teoretician şi un fin cunoscător al tehnicilor narative, despre care a scris studii amănunţite. Acestea vor fi abil întrebuinţate în Tony şi Susan, un roman complex, în care se îmbină fără să se contopească două poveşti, şi din care concluziile lipsesc, fiind lăsate la latitudinea cititorului.

Susan Morrow, unul dintre cele două personaje principale, este soţia unui doctor, mamă a trei copii şi profesor universitar de engleză. Ea primeşte într-o zi o cerere ciudată de la fostul ei soţ, Edward Sheffield. Acesta o roagă să citească manuscrisul unui roman scris de el. Cum căsătoria lor se destrămase tocmai din cauza ambiţiei lui devorante de a deveni scriitor, iar lui Susan îi place să citească, eroina se vede captivă între ispita de a vedea ce a ajuns fostul ei soţ ca scriitor şi resentimente.

Lectura manuscrisului relevă însă o naraţiune ciudată, halucinantă, aflată între romanul poliţist şi Kafka. Tony Hastings, personajul principal al romanului-manuscris (intitulat, misterios,  Animale nocturne), călătoreşte cu soţia sa Laura şi cu fiica Helen către est, pe o şosea din Pennsylvania. Plecau în vacanţă, spre cabana lor din Maine. Călătoria se va transforma însă într-un coşmar, din cauza unei decizii intempestive a Laurei, care îi cere lui Tony să nu oprească la motel, la căderea nopţii, ci să meargă mai departe. O maşină, venită cu viteză din urmă, îi va forţa să oprească, iar Tony va fi separat de Laura şi Helen, care vor fi răpite şi vor dispărea la un moment dat din raza lui vizuală, fiind duse într-o altă direcţie. Tony va merge singur în noapte, până la prima aşezare, iar dimineaţa va primi la motel vestea că maşina sa a fost găsită abandonată într-un râu, dar nici urmă de Laura şi Helen. Tony va fi nevoit să refacă, din memorie, drumul parcurs până la locul în care străinii misterioşi îl eliberaseră, iar acolo poliţiştii care îl însoţeau vor găsi cadavrele soţiei şi fiicei sale.

Tot acest roman din roman, să precizăm, este narat direct, iar noi îl citim odată cu Susan. Efectul de lectură al acestei simultaneităţi este într-adevăr remarcabil, chiar dacă spre final povestirea devine tot mai violentă şi mai absurdă.

Descoperirea celor două cadavre este momentul în care dialogul cu cartea fostului ei soţ se transformă, pentru Susan, într-o dureroasă implicare în povestea lui Tony Hastings şi, totodată, într-o reinterogare a propriilor opţiuni în viaţă. Ea trece graniţa, metaforic vorbind, dintr-o ficţiune în alta, întrucât descoperă că este legată într-un mod straniu de Tony: plăcerea ei de lectură depinde în mod direct de nefericirea lui, de inevitabilitatea morţii soţiei şi fiicei sale. Susan se întreabă, de asemenea, cum de reuşise Edward – de care nu mai ştia nimic de 20 de ani – să scrie o asemenea carte, sângeroasă şi plină de ură, de vreme ce el însuşi era la antipodul lumii imaginate în Animale nocturne. Finalul acestui roman-manuscris, în care Edward Sheffiled introduce un detectiv răzbunător al dublei crime, complică povestea şi accentuează caracterul întunecat, radical al romanului Tony şi Susan.

Este remarcabilă măiestria cu care Austin Wright îşi poartă cititorii printre hăţişurile a două romane, a două lumi, îmbinând intriga poliţistă cu autoscopia. Totodată, avem de-a face cu o carte sensibilă şi inteligentă despre o temă de care adesea fugim în viaţă: alegerile pe care le facem, efemeritatea lor şi, până la urmă, ponderea uriaşă pe care o joacă hazardul.

Răzvan Voncu pentru BookMag