Plăcerile bărbaților, de Kate Williams. Londra, pe la 1840, chiar la începuturile revoluției industriale. Regatul Unit e împărțit în săraci și bogați, nu există clasă de mijloc. Există bogații opulenți, indolenți, care dispun de viețile și sentimentele celorlalți după bunul plac. Și există săracii – unii săraci lipiți, care nu au ce mânca zile în șir, și săracii cu lustru, care își ascund rușinea sub spoiala unei respectabilități îndoielnice. Ei sunt negustorii altădată bogați și vestiți, acum uitați și falimentari.

În casa unui astfel de negustor scăpătat locuiește eroina noastră, tânăra Catherine Sorgeiul, care la 19 ani nu știe nici ce vrea în prezent, nici care îi va fi viitorul. Înțelegem că trecutul îi e întunecat și blurat, că are secrete dintre cele mai teribile, pe care le vom devoala pe parcurs. Casa Lavenderfields revine obsesiv, și când în sfârșit înțelegem ce e, ne dăm seama că tânăra eroină nu e chiar singură în mintea ei. Duce povara vinovăției pentru moartea fratelui mai mic, pentru sinuciderea mamei și pentru moartea pe mare a tatălui. Prin urmare, crede că visele ei atrag răul, că gândurile ei umplu împrejurimile de crime și orori, iar faptele ei generează urmări scandaloase. E drept că fantasmele oribile îi sunt încurajate de decorul casei unchiului: măști, cranii, săbii, vase și obiecte de cult adunate de unchiul ei excentric din călătoriile prin lume.

Prin urmare, pentru Catherine apare drept firesc interesul obsesiv pentru seria de crime care devine curând tema principală a discuțiilor de salon sau de cârciumă. E fascinată de orice detaliu minuscul pe care îl află despre victime – cum erau tăiate, de ce pielea le era franjurată în forma penelor de pasăre, de ce o victimă avea inima scoasă, de ce toate aveau părul frumos aranjat în jurul capului, ca pentru o ultimă bună impresie, în timp ce restul corpului era hăcuit? Îl botează pe asasinul în serie Bărbatul Corb – întunecat, misterios, feroce, viclean, inteligent. La un moment dat începe să-i scrie povestea, așa cum o simte și o vede în mintea ei. Ajunge să creadă că îi poate prevesti următoarea crimă și că simte cum el se pregătește să își atace următoarea victimă. Și nu își dă seama nici o clipă că e urmărită, deși uneori o simte.

Nu e normal la Catherine nici atașamentul pentru slujnica Grace Starling și pentru atingerile acesteia. Dar se pare că mângâierile între domnișoare bogate și slujnicele lor erau la vremea aceea un soi de tratament pentru eliberarea tensiunii sexuale înaintea căsătoriei. Și nici relația cu unchiul ei nu e tocmai în ordine. El vrea să o protejeze patern de răutățile lumii și să îi asigure un confort domestic, dar o privește uneori ca pe o femeie pe care o dorește. Relația lor va fi clarificată spre final…și nu vă așteptați la asemenea scenariu!

Pe măsură ce acțiunea înaintează, ești tentat să te aliezi cu Catherine în identificarea asasinului și să presupui, alături de ea, că ar fi cutare sau cutare domn din anturajul unchiului. Ea știe că Bărbatul Corb acționează pentru a-și alina o traumă mai veche, poate din copilărie, vrea să își demonstreze puterea și controlul. Așadar, cine ar putea fi? Dacă urmați în această intrigă sângeroasă londoneză vorba aceea românească despre mutu’ și pământu‘, vă veți apropia destul de mult de asasinul nostru. Și poate că aici ar fi trebuit să se oprească romanul. Ultimul capitol este un apendice justificativ al mentalului tulburat al eroinei și al imposibilității de a găsi liniștea și echilibrul, oriunde ar fugi.