În anul 2008, Editura Polirom a inițiat Seria de autor „Octavian Paler”, coordonată de Georgeta Naidin-Dimisianu, în care au apărut până în prezent volumele: Un om norocos (editia a II-a, 2008), Polemici cordiale (editia a II-a, 2008), Aventuri solitare (editia a II-a, 2008), Mitologii subiective (editia a III-a, 2008), Apararea lui Galilei (Premiul Academiei Romane; editia a III-a, 2009), Viata ca o corida (editia a II-a, 2009), Drumuri prin memorie (editia a III-a, 2009), Desertul pentru totdeauna (editia a II-a, 2009), Don Quijote in Est (editia a II-a, 2010), Caminante (Premiul Uniunii Scriitorilor; editia a III-a, 2010), Rugati-va sa nu va creasca aripi (editia a II-a, 2010), Eul detestabil (Polirom, 2010), Autoportret intr-o oglinda sparta (2004; editia a III-a, Polirom, 2010) si Scrisori imaginare (editia a V-a, Polirom, 2010).
Căutând răspunsuri la întrebări ce l-au obsedat toată viața, Octavian Paler compune scrisori adresate unor personalități care i-au dominat lecturile – Unamuno, Erasm, Camus, Rilke, Proust, Wilde, Pavese, Descartes, Gide etc. Toate scrisorile-eseu sunt însoțite de poezii, printre care se numără şi bine-cunoscuta Avem timp, amintită în atâtea rânduri la moartea scriitorului.
„Lumea n-a uitat că Montaigne s-a retras în celebra lui bibliotecă, la etajul al doilea al unui turn, să reflecteze asupra condiției umane şi să-şi scrie opera. Iata de ce simt nevoia să recunosc că nici dragostea, nici singurătatea nu le-am descoperit cu ajutorul cărților. De fapt, vreau să spun că nu în bibliotecă am gasit morala acestor scrisori imaginare adresate unor umbre, dintre care unele mi-au dominat lecturile şi foamea de a admira, ci pe stradă, pe țărmul mării sau printre amintiri. N-am urmărit aici mai mult decât să mărturisesc ceea ce am aflat cu ajutorul inimii de la viață. Şi, probabil, tot de aceea am aşezat după fiecare scrisoare un poem, fiind hotărât să respect nu legile literare, ci ale melancoliilor care m-au împins la confesiuni.” (Octavian Paler)
Octavian Paler s-a născut la 2 iulie 1926, în comuna Lisa, județul Brasov. Va urma, ca bursier, Liceul „Spiru Haret” din Bucuresti (1937-1944), făcând însă ultima clasă la Liceul „Radu Negru” din Făgăras şi susținând bacalaureatul la Sibiu, în 1945. Este, concomitent, student la Facultatea de Litere şi Filosofie, respectiv Facultatea de Drept din Bucureşti (1945-1949).
După absolvire, e recomandat de Tudor Vianu pentru a rămâne asistent la Catedra de Estetica, însă declina propunerea şi se angajează la Radiodifuziune. Aici va fi corespondent special, apoi redactor-şef adjunct la redacția culturală. Este corespondent Agerpress la Roma, câteva luni, la sfârşitul anului 1964, iar în următorii ani director general al Televiziunii Române (1965-1968), director general adjunct la Radio (1968-1970), redactor-şef la România liberă (1970-1983). Demis în 1983 din motive politice, se va pensiona medical în acelaşi an, reintrând în „arenă” odată cu Revoluția din 1989, când devine director onorific al ziarului România liberă. Ulterior s-a aflat în aceeaşi postură la Cotidianul.
Scriitorul a debutat publicistic în 1958, cu versuri în Luceafărul, iar editorial, abia în 1970, cu volumul de poezii Umbra cuvintelor.
Octavian Paler a încetat din viață pe 7 mai 2007, la Bucureşti.