La editura Eikon a apărut cartea de interviuri ce se numește sugestiv Voci în vacarm și cuprinde dialoguri cu Monica Lovinescu și Virgil Ierunca. Bogdan Lefter a numit-o marea carte mica. La început cei de la editura Eikon au spus că nu sunt atât de mici ca să publice o carte atât de mică, iar acum consideră că sunt prea mici ca să publice o carte așa mare.
Din postfaţa intitulată Voci clare în vacarm semnată de Liviu Antonesei:
“ Vasile Gogea are dreptate să-şi intituleze interviul Voci în vacarm, poate nici eu nu mă înşel să introduc calificativul „clare”. Pentru că este remarcabil cât de limpezi la minte, cât de lucizi şi exacţi se dovedesc Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca, în vacarmul epocii, în „zgomotul şi furia” nu doar polifonice, ci şi cacofonice ce au caracterizat începuturile democraţiei băştinaşe. Să ne amintim că „noua putere” avea monopolul pe mediile audio-vizuale, începând cu „televiziunea română liberă”, care şi-a repus jugul la câteva zile după explozia din decembrie 1989, că beneficia de sprijinul oficialului Azi, „ziarul Frontului”, şi al oficiosului Adevărul condus de Darie Novăceanu, ca să nu mai vorbesc despre puzderia de foste ziare judeţene ale defunctului PCR, devenite instantaneu „ziare frontiste”. În puţină vreme, cu sprijinul lui Petre Roman, care şi-a luat „răsplata” mai repede decât îşi imagina, avea să apară şi sinistra România Mare, probabil o culme inegalabilă a abjecţiei într-o presă „eliberată” în care abjecţia nu era neapărat o „valoare” neglijată! Se opunea acestei prese oficiale şi oficioase ceea ce s-a numit presa liberă, care în imensa ei majoritate se situa în opoziţie faţă de puterea neo-comunistă căţărată în fruntea bucatelor pe mormanele de victime ale Revoluţiei şi pe idealurile acesteia. Vîrf de lance era necruţătoarea Românie liberă – vă amintiţi: „Ce-aţi făcut în ultimii cinci ani?” sau „Dreptate, ochii plînşi vor să te vadă!” – însoţită de cîteva săptămînale noi, de la Revista 22, Expres şi Cuvîntul la Nu de la Cluj, Societatea Timişoara sau Academia Caţavencu, precum şi de majoritatea revistelor editate de Uniunea Scriitorilor. Nu se poate spune că nu exista o dezbatere politică şi, uneori, chiar de idei.
Vasile Gogea este absolvent al Facultăţii de Istorie-filosofie, secţia Filosofie a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca (1979). Este autorul mai multor cărţi în care, în general, a scris cum s-a priceput mai bine, despre alţii şi despre ale altora. A fost: pedagog la Şcoala de şoferi profesionişti, preparator de produse explozibile (dinamită nobel), dispecer de producţie în industria de produse cosmetice, referent literar la teatru, instructor cultural-sportiv în cooperaţie, redactor şef de revistă şi editură, bibliotecar, profesor asociat la universitate, şomer fără indemnizaţie, mitingist şi grevist al foamei. A fost membru fondator al Alianţei Civice şi al Partidului Alianţei Civice, al Mişcarii 15 Noiembrie, al Asociaţiei Zariştilor Români şi al Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România, al Asociaţiei Amicii Regelui Mihai, al Despărţămîntului Central ASTRA Braşov.