Să vorbim puțin despre vicii și vicioși. Dar nu de orice fel, ci dintr-aceia bogați, care arată bine și-și permit orice. Chiar și să se joace cu mințile și trupurile celor mai puțin bogați și păcătoși.

Cele 50 de vicii ale Domnului Grey e o carte care a stârnit furtuni în librăriile occidentale și care se pare că are și la noi un succes impresionant – dovadă stau vânzările bune de la Bookfest. Tema este romatico-erotică, scriitura simpluță (cam prea simpluță pe alocuri, vă dau mai încolo exemple), personajele puțin numeroase dar bine creionate, locațiile descrise excesiv și pasajele introspective ușurele.

E cartea perfectă de vacanță, fiindcă în ciuda limbajului nepretențios și a acțiunii ușor lălăite pe alocuri, are ceva care te ține, n-o lași din mână până nu vezi care e finalul. Mie mi-au plăcut cel mai mult pasajele cu schimburi de e-mailuri, aici cred că autoarea și-a arătat talentul (și chiar cred că poate mai mult decât o carte erotică). Și descrierea camerei de sex…dacă ne gândim doar la amenajare, e cam scumpă. Dar să nu prelungesc suspansul.

Anastasia Steele, studentă la filologie, îi ia un interviu lui Christian Grey, un tânăr om de afaceri de succes, pe care îl găseşte foarte atractiv şi de-a dreptul intimidant. O singuratică și o pustnică, fără vreun amor notabil în palmares, Ana este şocată să descopere atracția sexuală. Puțin neverosimil pentru o tânără din America secolului XXI. Christian o avertizează că trebuie să stea departe de el, iar ea nu face decât să-l dorească şi mai tare, pe modelul „dacă vrei să convingi un copil să facă un lucru, interzice-i-l“.

Când descoperă gusturile erotice speciale ale acestuia (nu vă așteptați la atrocități, e vorba doar de BDSM și niște harnașamente, cravate, cravașe și cătușe), înșirate scrupulos într-un contract, fata începe să ezite: nu știe dacă are puterea să se lupte cu viciile și secretele lui Christian Grey și cu dorința lui excesivă de putere și control. Până la urmă îl mai îmblânzește, dar nu îndeajuns, astfel că vom mai avea parte și de volumele doi și trei – căci la finalul primului cuplul ia o pauză.

Ziceam de scriitura simpluță. Toate scenele de sex se termină cu orgasme zguduitoare, cutremurătoare, toate apropierile sunt excitante, pielea ei e delicioasă și miroase delicat…mă gândesc că dacă autoarea ar fi folosit mai multe sinonime, ar fi fost traduse corespuzător. Nu am înțeles intervențiile zeiței interioare, nici multele marote ale domnului Grey și am pierdut șirul celor 50 de vicii – de fapt cred că nici n-au fost expuse detaliat în primul volum, poate facem nota la final. Dar m-am distrat cu cartea asta, ceea ce vă doresc și vouă!