101 cărţi româneşti de citit într-o viaţă este istoria literaturii române a la Istodor. Ce se mai poate citi astăzi din literatura română de la origini până în prezent? „Lista Istodor“ conține 101 titluri, comentate scurt și cuprinzător, „amestecând arome, cărți și tării“, și recomandate prin câte o „declarație de dragoste“ luată de la oameni dintre cei mai diferiți, de la taximetriști la filosofi. O adevărată aventură. Cinci-șase ani de citit sistematic, însemnând peste o mie de volume, cele mai multe parcurse cap-coadă, altele doar răsfoite. Un instrument util: cărți alese, așezate în ordinea cronologică a apariției lor și prezentate succint. O carte ce nu se poate încheia nicicând, ea cuprinzând și un top, alcătuit de câte un specialist, al celor mai bune lucrări din domenii umaniste (istorie, sociologie, științe politice, filosofie-logică, filosofie, religie-teologie). O carte pe care o citești și o recitești de câte ori vrei să-ți amintești fie de anii de școală, fie de lecturile care te-au marcat.
Iată un interviu în exclusivitate cu Eugen Istodor, din care veți afla nu doar cum a pus la cale acest proiect, ci și cu ce se asortează lecturile recomandate în carte:
Care au fost etapele proiectului 101 cărţi româneşti de citit într-o viaţă?
A.Dat la liceu de filologie că nu ştiam matematică. B. Luat la liceu de filologie. C. Multe fete la liceu. D. Lecturi vraişte. E. Profesoara de literatură Veronica Voineag ce m-a tras la lumină când mi-era lumea rea şi neagră. F. Copiat de mână Istoria literaturii lui Călinescu-am şi azi caiete din această ispravă! G. Facultatea de Filologie. Noroc mare cu Florin Manolescu, Nicolae Constantinescu, Mihai Marta, Nicolae Manolescu, Mihai Zamfir, Mihaela Mancaş, Victor Ciobanu, Dan Grigorescu, Mircea Martin H. Uitat toată teoria învăţată în Facultate. I. 20 de ani cu Caţavencii-stil şi reporter J. Pofta de lectură. K. Monica Lovinescu&Virgil Ierunca L. Dan C. Mihăilescu M. Negrici şi Iluziile N. Amorul. O. Desnădejdea. P. Biblioteca Universitară R. Biblioteca personală. S. Nopţile de lectură ale mamei mele. ŞŢ. Boia. T. Mintea mea smucită U. Prostia V. Luca, fiul meu X. Moţoc Y. Jocul Z. Inspiraţia.
Cum aţi procedat cu «endorserii» cărţilor, cum i-aţi ales?
Am citit aproape toată literatura română. Plus critica şi teoria. Plus ceva filosofie, sociologie, istorie. Am ştiut scurtăturile: istoriile adevărate ale Literaturii Române. Am făcut Facultatea de Filologie. Nu-s chiar pe dinafară. Mi-am dorit Victoria: generaţia asta de tineri să ştie ce-i cu ea şi cultura ei. Grea treabă, îmi vine să rîd cînd mă dau aşa serios acum. Am trăit negarea totală a literaturii. Nu mă omor nici acum decât după câteva-puţine cărţi din literature noastră, dar întrucît alta n-avem am scos 101. Am făcut ierarhia ce-mi place în cultura română. Asta este ceea ce cred eu şi asta cred eu că este unghiul de vedere care contează. Istoriile sînt istoria mea. Şi cum este istoria 
mea am alungat gărgăuni, păienjeni, mi-am omorît sufletul, mi-am sucit minţile. Adică, n-am lăsat nici prostia, nici nostalgia să mă fure. Plăcerea poveştii şi voluptatea valorii, da! Fiecare număr din clasamentul meu a fost viu disputant. Pe fiecare loc s-au bătut două-trei cărţi. Am ales. Ca-n viaţă. Complicat? Drept şi sincer. Greşeala, păcatul nu-s excluse din cartea asta.
Eu aş introduce cartea aceasta în programa şcolară, pentru că discursul său relaxat cred că i-ar atrage mai mult pe copii decât clişeele didactice, aceleaşi de 50 de ani. Cum credeţi că ar primi profesorii 101 cărţi româneşti de citit într-o viaţă?
Am fost professor trei ani. Le povesteam scurt ce aveam de spus şi apoi mi-era frică: ce mă fac, ce le mai spun? Astea erau lecţiile primelor mele întîlniri, apoi, mi-am dat seama că ei trebuie să priceapă, ei, copiii, fiindcă poveasteau nu un text sau o regulă de gramatică, ci ceva ce făcea parte din viaţa lor viitoare. Nu povestim destul cu copiii, ne e frică de singurătatea lor cu noi, profesorii, şi cu cartea. Un text de manual rămîne mort de nu-l laşi să fie ciopîrţit de minţile celorlalţi. Da, gîndul meu a fost ca tinerii, puştii şmecheri, feisbuchiştii, tuităreii să zică: bă, ia să văd este vreo carte a prieteniei pe lumea asta? Dar a dragostei? Dar a greşelii, păcaturui, răului, ţăranului, morţii? Ia să vedem? Şi să vadă în 101 cărţi un Ghid. Da, domle! Deci, nu-I nevoie să inventez eu roata, e deajuns s-o înţeleg şi să creez o roată mai a dracului. Mai ales literatura noastră are o amnezie şi o bîrfă de speriat valorile.
Ce spune lista de lecturi a unei persoane despre aceasta?
Sînt om şi nu mor prost: mi-am citit cultura în care trăiesc. Pot să iubesc, urăsc, bat pe cineva ca şi pînă acum.
Cum aţi devenit dependent de lectură?
Sînt dependent de viaţă. Viaţa pe care o trăiesc este dependentă de poveste. Capul meu este dependent de utopie. Trupul mie-este flămînd după dragoste. Deci, sînt dependent de lectură, poveste, utopia, dragoste. Asta-i viaţa!
Am aflat din carte care sunt autorii români pe care îi îndrăgiţi, dar sunt sigură că nu sunt toţi aici. Pe cine aţi omis?
Tu ştii ce lupte am dat eu cu Eugen Barbu sau cu Adrian Păunescu? Dar, oh, cu iubitul meu Paharnic Sion, dar de Scavinschi cu mustăţile lui căzute ce spui. Cred că acum aş scrie vieţile acestora. Viaţa unui ins ce-şi spunea scribii, vreo două cărţi dovedite, să-i scrie cărţile şi care compilau nemilos din înaintaşi. Viaţa unui Păunescu căruia îi cînt poeziile, dar pe care-l scutur din Istorie fiindcă s-a risipit în versuri de trombone, cînd avea geniu pentru saxofon. Paharnicul Sion ascuns lumii că are suflet mic şi meschin. Scavinschi sinucis de durerea mustăţilor. Dar cum să-i uit pe Iosif, Anghel. Ce suflete! Am ales Cărtărescu peste toţi fiindcă Levantul mi-i cuprinde pe toţi.
Fiind un cititor împătimit, cu siguranţă aveţi o listă scurtă de titluri preferate din literatura universală.
Odiseea, 1001 de nopţi, Gargantua şi Pantagruel, Don Quijote, Divina Comedie.
Credeţi că lectura şi cărţile pot schimba vieţi?
Normal. Cărţile sînt viaţă închipuită, nu-i de glumit!
Sunteţi un intervievator redutabil. Care a fost cel mai greu de obţinut interviu şi de ce?
Ştii, uit să mă iau la întrebări pe mine. Şi e nasol. De multe ori mă trezec că sînt un mare mincinos şi impostor.
După ce aţi făcut lista lecturilor româneşti remarcabile cum vedeţi literatura contemporană?
Ca de fiecare dată, la început! Ca de fiecare dată pe drumul bun. Atenţie, însă, dintre contemporani îl prefer, dintre toţi, pe Lucian Boia. Are carte, are pricepere, are verb, are viziune, are poveste. Şi ride de noi în hohote. E dat dracului omul ăsta!
Presupun că sunteţi un hedonist, aşa că vă propun un exerciţiu de…asociere: cu ce licori sau feluri gurmande s-ar potrivi titlurile dumneavoastră preferate?
Craii de Curtea Veche sînt scoici în vin alb de Sâmbureşti. Caragiale ăl bătrîn, cîrnaţi de Pleşcoi cu bere nemţească, de la mama ei. Ieroglifica lui Cantemir este căprioară fezandată şi aruncată la proţap musai în vorbe de beţie subţire. Limba de porc cu hrean se serveşte neapărat cu Minulescu şi Topîrceanu.
Sunt multe cărţi stranii în literatura asta a noastră. De mîncat cu mămăligă cu brînză şi un crap plin de oase, proaspăt pescuit, ca să alunece mai bine. Literatura română nu s-a scris pentru fileuri şi dezosate. Eu am încercat Istorie de asta şi mi-a ieşit o carte. Semn că sînt o găină umplută.
Pentru mulţi scriitori români, întâlnirea cu publicul se produce doar la târgurile de carte sau la lansări organizate după acelaşi tipic de edituri. E bine, e rău?
Boală dintotdeauna: nu e promovat scriitorul de loc. Nu există porumbei care să ducă în ţară vreo voluptate de asta literară. Obtuzitate, meschinărie, dezinteres, capra vecinului.
Oare nu s-ar cumpăra mai multe cărţi dacă scriitorii ar fi mai prezenţi din punct de vedere social?
Sigur aşa ar fi! Dar scriitorii n–au agenţi. Aşa că n-au ce mînca, bea, cîştiga şi stau acasă cu ideile lor cu tot. Ideile lor mari din cărţi se fac tot mai mici şi le uită pînă şi cel care le-a scris. Altă carte, aceeaşi comedie.
Pentru că suntem înainte de alegeri vă întreb ce lectură s-ar asorta personalităţii politice a lui: Victor Ponta, Crin Antonescu, Traian Băsescu, Mircea Geoană, Călin Popescu Tăriceanu, Gigi Becali, Hunor Kelemen?
Păi, ăştia nu citesc. Dă-i în mă-sa!
Foto scriitor: evz.ro