De cele mai multe ori, părinții „debutanți“ se găsesc prinși într-un război al sfaturilor și ideilor-despre-cum-e-mai-bine-să-crească-ăla-micu’ de nu mai știu încotro s-o ia. Bunici care vor să se implice, verișoare care știu ele mai bine, vecine sfătoase…toată lumea îi bombardează cu rețete și indicații.
Cel mai sănătos e să asculte politicos toate sfaturile de la toate rudele, nu contează cât de îndepărtate sau cât de pricepute, și să se bazeze pe instinctele părintești și pe sfaturile specialiștilor. Nu vorbesc despre acei specialiști scorțosi, cu texte prefabricate pentru orice situație. Humanitas a tradus de-a lungul timpului șapte cărţi practice adresate părinţilor, pe care cititorii le-au apreciat, de vreme ce au trebuit republicate, unele de mai multe ori. Sunt cărţi necesare părinţilor care nu vor să-şi crească la întâmplare copiii. Ele apar acum ca o serie unitară, numită Cărți bune pentru părinți buni (recunosc, editura nu a fost în cea mai fastă zi în privința creativității). Sunt lecturi prietenoase și utile, pentru noile generaţii de părinţi (şi de bunici) cool! Iată care sunt cele șapte titluri:
Adolescenţi scăpaţi de sub control
„Răspunsuri realiste pentru părinţi reali şi adolescenţi reali“, scria un recenzent al acestei cărţi, în care veți găsi sfaturile potrivite pentru a gestiona relația cu un adolescent problematic. Ce este de făcut, concret? E cazul să recurgeţi la așa-numita „iubire dură“, spune autorul acestui ghid. Metoda e dată, pas cu pas, în carte şi este ilustrată cu numeroase exemple.
Copiii învaţă ceea ce trăiesc. Educaţia care insuflă valori
Cartea aceasta preia titlul unui vechi şi binecunoscut poem pedagogic al lui Dorothy Law Nolte. Preceptele lui au devenit un adevărat cod de comportament în viaţa de familie pentru generaţii întregi de părinţi americani și îndrăznesc să spun și români. De ce? Pentru că mie mi-a fost recomandată de un psiholog pediatru și a fost o lectură foarte interesantă. Iată unul dintre precepte: Dacă trăiesc în critică şi cicăleală, copiii învaţă să condamne. Sau: Dacă trăiesc în acceptare, copiii învaţă să iubească. Adevăruri simple, de bun-simţ. Autoarele le-au dezvoltat în acest manual de „educaţie care insuflă valori” adresat părinților, bogat în istorioare ilustrative.
O carte de înţelepciune şi în acelaşi timp un ghid practic, aplicabil copiilor de aproape orice vârstă. 
Ce le spunem copiilor și adolescenţilor despre sex
Ne pare nepotrivit, ne e jenă și nu ştim cum să vorbim cu copiii noştri despre sexualitate. Iar reținerea asta vine din modul în care am fost educați, din cel în care au fost educați părinții și bunicii noștri. Este un clișeu perpetuat de-a lungul generațiilor, despre sexul ca „treabă rușinoasă“, sexul ca vehicul al procreerii și nu ca sursă a plăcerii. Dar să nu deraiem de la subiect! Acest ghid, scris de o celebră, multipremiată „profă de sex“ din Canada, ne învaţă de ce trebuie să vorbim copiilor despre sex (începând de la 2 ani şi până la vârsta adolescentului activ sexual). Şi cum. Aşa ne protejăm copilul de mesajele false ori periculoase despre sexualitate. Cum? Demistificând. Spunând adevărul cu simplitate şi umor. Ghidul acesta poate servi şi pentru pregătirea orelor de educaţie sexuală din şcoli…acolo unde se țin cu adevărat.
Între părinte şi copil. Ghid de comunicare afectuoasă
Ați observat nuanța? Afectuoasă, nu afectivă! Cartea pornește de la următorul principiu: sentimentele copilului, bune sau rele, trebuie confirmate de părinte, comportamentele copilului trebuie limitate. De aici noţiunea de comunicare afectuoasă, adică ţinând cont de afectivitatea copilului. Pare dificil și abstract, dar veţi găsi în carte exemple revelatoare de dialoguri copil-părinte, pentru că autorul consideră că stilul comunicării verbale cu copilul este esenţial.
Principiile de comunicare din această carte sunt aplicabile indiferent de vârsta copilului. Dar, surprinzător, sunt valabile și în relaţia de cuplu sau dintre oricare doi adulţi.
Educaţia copilului meu în 25 de tehnici (care nu dau greş)
Sună cam inginerește, dar nu există cuvânt mai potrivit pentru ce trebuie să faci ca părinte în diverse situaţii (ce să spui, cum să te porţi) ca să-ţi educi bine copilul: Lasă copilul, controlează-te tu! (tehnica nr.1), Când a făcut o prostie, începe cu punctele lui forte (tehnica nr. 8), Cum îl cumperi mai bine (tehnica nr. 11), Nu uita să-ţi ceri scuze (tehnica nr. 24), Iartă-te (tehnica nr. 25). Este un ghid sistematizat pentru vârstele-cheie ale copilului: 4, 8-9 şi 12 ani. Sunt de fapt mici scenarii-tip având ca personaje copilul şi părintele, mai instructive decât orice teorie.
Sănătatea copilului meu. Ghid de simptome şi îngrijiri
Un ghid care pornește de la simptome, nu de la diagnostic. Iar părinții se confruntă în primul rând cu simptome: copilul are febră, tușește, nu aude bine, îl dor dinții, i-a apărut o erupție pe piele, are diaree sau constipație etc. Ce este de făcut înainte să putem ajunge la doctor? Ce trebuie să știm despre afecțiunea copilului, după ce doctorul a stabilit diagnosticul? Cartea se referă la copiii de 0-12 ani și poate fi consultată rapid, oferindu-i părintelui, cu discernământ, informațiile atât de necesare.
Cum devenim părinţi mai buni. Ghid practic
Un ghid celebru, un National Bestseller, cum scrie pe coperta ediţiei originale, care pornește de la ideea că nu e suficient să ne iubim copiii ca să-i educăm bine – trebuie să învăţăm „meseria de părinte“. O „meserie“ sintetizată în cele 50 de probleme cu care ne confruntăm cel mai des ca părinţi şi soluţiile lor practice. De exemplu: Tândăleala, Crizele de nervi, Răspunsurile obraznice, TV-mania, Notele proaste, Mofturile la mâncare. Problemele privesc copiii de 3-4 până la 12-13 ani. Soluţiile sunt verificate, funcţionează!
Foto: sxc.hu