Eseu despre luciditate e o (contra)-utopie destul de des citată de comentatori. Un text superb al lui Saramago despre un blocaj strict democratic, strict lega
l generat de o decizie ciudată a cetăţenilor capitalei Portugaliei de a vota alb.
Debutul e memorabil. Zi de alegeri, o ploaie demnă de sfîrşitul lumii, străzi inundate. Şi totuşi, pe la amiază, oamenii încep să iasă la vot în număr covîrşitor. Politicienii se bucură, iată cum funcţionează democraţia. Trei partide, unul de stînga, unul de dreapta şi unul de centru, deja îşi freacă mîinile, îşi fac calcule cu pierderi şi cîştiguri în cazul unei prezenţe zdrobitoare.
Seara, rezultatul şocant iese la iveală: peste două treimi din voturi sînt albe. Surpriza loveşte din plin în autorităşi şi mass media. Cetăţenii tac şi cu cît tac le par celorlalţi mai complici. Se mai organizează o dată alegerile şi voturile albe trec de 80%. Războiul autorităţilor cu cetăţenii începe. Ăsta e începutul, merită să vedeţi cum îşi duce Saramago mai departe parabola.
La ora zece noaptea, în sfârşit, apăru la televiziune prim-ministrul. Avea chipul desfigurat, cu cearcăne adânci, efect al unei săptămâni întregi de nopţi în care dormise prost, palid în ciuda machiajului făcut ca să arate sănătos tun. Ţinea o hârtie în mână, dar aproape că n-a citit-o, şi-a aruncat doar privirea pe ea din când în când ca să nu piardă şirul discursului, Stimaţi concetăţeni, spuse el, rezultatul alegerilor care au avut loc astăzi în capitala ţării a fost următorul, partidul de dreapta, opt la sută, partidul de centru, opt la sută, partidul de stânga, unu la sută, abţineri, zero, voturi nule, zero, voturi în alb, optzeci şi trei la sută.
Saramago a atacat dur de cîte ori a putut ipocrizile democraţiei aşa cum arată ea astăzi. Criticile democraţiei vestice, exprimată atît de plastic literar, au luat şi forma unor discursuri extrem de clara împotriva unei etichete care îşi pierde sensul de cele mai multe ori. Unul dintre discursurile memorabile cuprinde cel mai simplu reproş al scriitorului: ce tot ne vorbiţi despre democraţie cînd toate forurile importante care ne conduc nu sînt alese democratic:
Evident, cartea mi s-a părut mai potrivită ca oricînd în aceste zile în care nu se mai pune problema de opţiune ci de prezenţă sau nu la vot. Am văzut deja oameni care recomandă votul alb ca o opţiune. Adică satisfacerea a două criterii: votezi împotriva unuia fără a le da credit adversarilor lui. În cazul lui Saramago, propunerea din parabola „Eseu despre luciditate” era mult mai complicată: votul alb este de fapt un vot agresiv, perceput ca anarhic şi care va fi aspru taxat de autorităţi. Absenţa de la vot le convine mult mai bine tuturor pentru totdeauna, chiar dacă o tabără spune acum că „nu”. Citiţi şi meditaţi.